Renumitul Dicţionar Oxford a desemnat cuvîntul post-adevăr (past-truth) drept cuvîntul anului 2016. Cei care au făcut această selecţie consideră că în ultimii zece ani cuvîntul se referă la acele situaţii în care faptele reale, obiective au o influenţă mai redusă în formarea opiniei publice decît cele bazate pe emoţii ori convingeri personale. În traducere mai apropiată am ajuns în lumea în care domeniul minciunii este mult mai crezut decît domeniul adevărului. Dacă pînă nu demult cuvîntul a circulat timid prin viaţa civilă în ultima vreme a devenit tot mai prezent în lumea politică. De unde caută să fie alungat adevărul. Utilizarea termenului a crescut într-un mod fabulos anul trecut la alegerile prezidenţiale din Statele Unite şi în contextul referendumului din Marea Britanie privind apartenenţa la Uniunea Europeană. Dar şi în România şi-a făcut culcuş. Concret, Donald Trump a beneficiat de un imens capital politic cînd a lansat ştirea că Barak Obama este născut în Kenya nu în America. Nici certificatul de naştere al preşedintelui american nu i-au convins pe unii, nu puţini, alegători. La sfîrşitul campaniei electorale, Trump a recunoscut că a minţit (ăsta este cuvîntul!) fără a-şi cere scuze. În Marea Britanie, cei care au avut călcîiele aprinse după Brexit, au susţinut că Londra dă săptămînal 350 milioane de lire sterline Uniunii Europene fără a primi ceva în schimb. Dacă vor ieşi din Uniune, guvernul britanic va putea folosi aceşti bani în scopuri sociale. Ştirea s-a dovedit a fi o minciună, dar era deja prea tîrziu deoarece britanicii au votat. Şi a ieşit ce ştie toată lumea. Aici a operat manipularea emoţională. Electoratul păşeşte în ficţiunea cuiva – adică în minciuni – şi devine părtaş la deformarea realităţii. Se apropie de ziua lui Bukowski la Sighetu Marmaţiei: „În democraţie mai întîi votezi, după aceea primeşti ordine”. Şi la noi, în timpul campaniei electorale s-a lansat ideea că Dacian Cioloş ar fi fiul adoptiv (unii au zis natural) al lui George Soros.
Se pare că o parte a electoratului captiv a dat crezare minciunii. Nu credeam să ajung vremuri în care minciuna să locuiască pe Tronul adevărului. Ce mai înseamnă o lume în care s-a aruncat pe apă tocmai adevărul (o fi el şi relativ) iar falsul devine încoronat. Prin minciună se cîştigă privilegii, cei implicaţi nu roşesc, ci ţin cu dinţii de minciună. Post-adevărul (adică minciuna) a devenit un vector al societăţii moderne. Unii cred că este nevoie să fie spart monopolul asupra Adevărului lumii în care trăim. Politica a intrat în scenă ca produs de adevăruri alternative. Cred că minciuna, de pe urma căreia, unii trag foloase are căutare în societăţi în care mitul mediocrităţii şi analfabetismul au deja statui. Fără matematică şi gramatică. Despre logică ce să mai vorbim! Dicţionarul Oxford ne-a atras atenţia asupra unei realităţi îngrijorătoare. Post-adevărul a devenit ideologia de partid şi de stat. Din păcate avem semnale că s-a extins şi în sfera justiţiei. Unde balanţa se leagănă după voia unui post-adevăr periculos. Minciuna din sfera politică nu este sancţionată ci doar comentată. E posibil ca electoratul să se trezească din cînd în cînd din faldurile imaginaţiei periculoase. Anul în care am intrat este marcat, în Europa, de mai multe campanii electorale. În Germania şi Franţa, în Olanda poate şi în Italia. Chiar ne preocupă ce rol va juca minciuna în alegerea oamenilor. Presa avertizează de pe acum despre propaganda de dezinformare a serviciului rus de informaţii îndreptată împotriva Angelei Merkel. Cancelara, a fost vocea cea mai hotărîtă care a pedepsit Rusia după anexarea Crimeii. Şi se pronunţă pentru o Europă Unită. Trăim o lume în care se promovează frica, discursul urii. Sînt acte de agresiune. Hakerii pot face mai mare rău decît armele sofisticate. Aflu o ştire – cred că e adevărată, că marile companii au început să imagineze modalităţi de răspuns la minciună şi la avizarea cititorilor. La timpul potrivit spirite alese au condamnat minciuna. Blaga socotea minciuna o vacanţă a adevărului. Din păcate, minciuna are viteză, adevărul are rezistenţă. Depinde de fiecare să discernem adevărul de minciună. Povestea este antică. Soluţia este să ne ferim de domeniul minciunii.
