Poluarea de primăvară

De cum vine primăvara, unicul scop al gospodarilor este să-şi cureţe locuinţele şi curţile, însă gunoiul adunat în grămezi uriaşe nu ajunge la container, ci este … aprins. În sate şi la marginea oraşului, focurile ard pe dealuri şi grădini şi în acelaşi rug sînt incinerate nu doar resturile vegetale compostabile, ci şi deşeuri de plastic ce degajă dioxină şi otrăvesc aerul şi solul. Autorităţile nu iau nici o măsură de stopare a acestei agresiuni asupra mediului înconjurător. Pe de o parte, elevii sînt antrenaţi în acţiuni de ecologizare, iar pe de alta, părinţii poluează!
Cine trebuie să stopeze acest obicei prost? Garda de Mediu zice că Primăriile, că Direcţia de Sănătate Publică, iar Pompierii spun că e treaba lor doar dacă apare un incendiu. Legea prevede că focul deschis are nevoie de avizul scris al primarului, dar nimeni nu bagă legea 307 în seamă. Scopul este nobil, să igienizăm localităţile, însă în inerţia obiceiului ancestral, poluant şi acela, aruncăm în foc deşeurile din gospodărie, hainele şi pantofii uzaţi, mobilierul de PFL, cutiile şi dozele de plastic, pungile de polietilenă şi celofan… Fie-vă milă de mediu, plasticul încălzit degajă cea mai puternică otravă!
Să examinăm, să analizăm, să sintetizăm…, de fiecare dată rezultatul este acelaşi, trebuie să spunem adevărul, iar cetăţenii şi autorităţile – să respecte legea. În Occident, n-ai voie cu foc deschis nici măcar în curtea proprie. Nu frigi slănină cu pîine şi ceapă ca la noi. Ne putem arde la degete, ne pîrleşte pielea, obiceiul nesănătos pentru mediu va avea efecte distructive – în curînd vom constata că pînă şi ciupercile din păduri conţin reziduuri de dioxină şi metale grele. Poluarea mediului, făcută cu nepăsare şi neglijenţă, duce la îmbolnăvirea cronică a animalelor şi a oamenilor, iar în cele din urmă pînă şi sufletele ne vor fi poluate, damnate…
Autorităţile pregătesc un sistem judeţean de management al deşeurilor colectate din gospodării, dar totul merge atît de încet încît ar fi posibil ca voia să fie mai lentă decît nevoia… Pare evident că gunoiul nu se aruncă de-a valma în container, ci se colectează pe fracţii (plastice, metale, hîrtie+carton, sticlă, deşeuri electronice, materiale organice compostabile), şi totuşi merg la ghenă de-a valma, aşa cum alţii le aprind în fundul curţii, fără să ţină cont de vecini. Nu luăm în calcul nici propriul interes economic, cine consumă acela va recupera şi va colecta resursele secundare. România este stranie, nu ne putem convinge ce e bine şi ce e rău, nu ne putem crea un alt tipar de autoritate în afara aceleia ca un inspector să vină şi să ne amendeze.
Pentru a ne proteja noi pe noi şi pe urmaşii noştri, vrem să renunţăm la arderea gunoaielor din gospodării. De­şeurile menajere, din comerţ, servicii, industrie, agricultură, trebuie recuperate ca resurse secundare. Dacă într-un an bei sucul dintr-o sută de doze de aluminiu, toate să fie colectate în recipientul pentru metale şi predate la vreme pentru reciclare. Cumpărăm tot mai multe produse şi aruncăm tot mai multe ambalaje. Punga de plastic este cel mai des întîlnit deşeu, dar şi cel mai periculos. Aparent, ne afectează doar privirea estetică, dar adevărul este altul, pagubele de mediu sînt enorme.
Nu doar tinerii pot să facă ceva pentru a reduce poluarea, ci şi noi. Grija faţă de mediu trebuie să fie o constantă a vieţii civilizate, de la cel mai mărunt gest, să nu aruncăm ambalajul de plastic la gunoi, nici ziarul citit, ci fiecare deşeu la categoria sa, pentru a fi reciclat. Aruncînd ambalajele în natură, nu pierdem doar contravaloarea lor, ci mai ales facem rău naturii, mediului, plantelor, animalelor, oamenilor. Nu va dispărea lumea dacă ardem plasticul, dar nici bine nu ne va fi şi nici sănătoşi nu vom trăi pe acest pămînt!