A activat timp de 36 de ani într-o unitate de faimă a judeţului Maramureş, societatea Faimar. Acum a ajuns la vârsta pensionării, iar la momentul despărţirii de locul de muncă, dar şi de colegii cu care a fost şi la bine şi la greu, Veronica Hote spune că a fost extrem de emoţionată, abia reuşind să-şi stăpânească lacrimile. I-a plăcut stabilitatea, de aceea a preferat să rămână atâţia ani la una din cele mai prestigioase unităţi din judeţ, printre puţinele care au rezistat după 1989.
Drag de meserie
La Faimar s-a angajat în 1 august 1981. Iniţial, după terminarea facultăţii, Veronica Hote a lucrat la fabrica de cărămidă refractară din Aleşd. Şi-a dorit enorm să se angajeze la Faimar şi a reuşit. „Cu toate greutăţile timpului respectiv, la 1 august 1981, am reuşit să vin în Faimar, în unitatea condusă de fie iertatul Mircea Chirilă, tânăr director, cu mult entuziasm şi multă dorinţă de a face ca Faimarul să devină un fel de faimă a Maramureşului. Uite aşa a construit el până în 1989 societatea Faimar. După 1989, el a plecat, iar societatea a rămas cu un colectiv încă tânăr şi bine instruit”, rememorează Veronica Hote. La început a fost şef de echipă, apoi a ajuns maistru în decor şi pictură manuală, iar din 1992 până în 2013, a ocupat postul de şef la Atelierul IV care includea o magazie intermediară, parte de decor şi pictură manuală, partea de ambalaj şi de confecţionat cutii. În 2013 a rămas în cadrul aceluiaşi atelier, dar a ajuns să se ocupe de partea de logistică şi salarizare. „Mi-a fost foarte drag. Mi-a plăcut mult ce făceam. Întotdeauna eram încântată când apărea un sortiment nou. Am lucrat mult cu firme străine, şi acum se lucrează mult pe export. Probabil cam 85% e export. Mereu au fost provocări, cu alte firme, alţi oameni. Acolo mă simţeam stăpână pe picioarele mele”, a relatat Veronica Hote.
Personalităţi în vizită
Femeia îşi aminteşte de vremurile în care personalităţi din diferite domenii veneau în vizită la Faimar. Aşa a ajuns să-i vadă pe Paul Everac, Ana Blandiana, Augustin Buzura, dar şi pe actualul rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Ioan-Aurel Pop. În suflet i-au rămas şi vizitele pe care a avut ocazia să le facă în Austria, în Gratz, unde exista o fabrică de carton, dar şi la Târgul din Frankfurt. „În 1992 m-am bucurat mult când mi s-a propus să ies la nişte contractări în Austria, în oraşul Gratz unde era o fabrică mare de carton, noi de acolo am importat carton. Apoi un alt moment special a fost participarea la Târgul de la Frankfurt. Directorul Nicolae Argintaru a ţinut mult să meargă cât mai multă lume să vadă piaţa ceramicii, să vedem unde ne situăm. În felul acesta foarte tare a ţinut vie flacăra acestei meserii şi a acestei îndeletniciri”, a mai spus Veronica Hote. În 30 martie a fost ultima zi de lucru la Faimar pentru Veronica Hote. Recunoaşte că a fost foarte emoţionată, mai ales că foştii colegi i-au oferit şi un cadou. Mărturiseşte că îşi doreşte ca firma la care a activat mai bine de trei decenii să meargă înainte şi cât mai mulţi dintre colegi să aibă ocazia să se pensioneze de aici. Veronica Hote a urat succes actualei conducerii şi tuturor celor cu care a împărţit şi binele şi răul.
