Am fost invitat să particip la o sesiune ştiinţifică pe tema „România în Uniunea Europeană”, organizată de Academia Română prin Secţia de ştiinţe economice, juridice şi sociologie. A fost o dezbatere deschisă, într-o Aulă plină ochi de specialişti în domeniu, de un public avizat şi interesat. Cuvântul de deschidere a fost rostit de preşedintele Secţiei amintite, acad. prof. univ. dr. Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale, care a definit cu claritate termenul ecuaţiei în care stau de o parte şi de alta moneda noastră naţională, respectiv moneda euro. Când va reuşi leul să se dea în lături, precum alte valori similare – francul, marca, guldenul – lăsând loc liber monedei comune europene? Sau, altfel spus, când se va decide euro să ia locul leului, apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a face acest gest?
Am notat câteva din ideile sale, convins că ne pot facilita înţelegerea situaţiei existente ca şi perspectivele. După un deceniu de la aderarea României la UE, nu poate fi contestat faptul că bilanţul nostru este pozitiv, chiar dacă parcursul economiei româneşti n-a fost atât de lin pe cât ne-am fi dorit. Cât priveşte problematica intrării în zona euro, suntem invitaţi să acceptăm că tendinţa nu este de abandonare a acestui obiectiv, ci de tratare a sa „într-o manieră mai prudentă, mai cuprinzătoare şi responsabilă”. Vorbitorul a avertizat, prin prisma celor întâmplate până acum, că pentru a beneficia de avantajele adoptării euro nu este suficient să fie îndeplinite, în sens restrâns, criteriile de la Maastricht. Se impune, de fapt, îndeplinirea durabilă, şi nu accidentală, a criteriilor de convergenţă nominală, ceea ce înseamnă crearea condiţiilor de convergenţă reală. Ceea ce presupune obligatoriu o masă critică de convergenţă reală, ca un parametru esenţial al succesului unui stat aflat în interiorul zonei euro. A adopta moneda euro fără a fi atins în prealabil un nivel ridicat de convergenţă a venitului pe locuitor este contraproductiv, deoarece un decalaj prea mare din punct de vedere al convergenţei reale prezintă numeroase riscuri.
România îndeplineşte cumulativ criteriile de la Maastricht, fără întrerupere, începând din iulie 2015! Este, toată lumea o recunoaşte, o performanţă! Dar la fel de important este să asigurăm în continuare, prin politici economice adecvate, satisfacerea acestor criterii. Poate aici avem, cifrat e drept, şi un prim răspuns la des auzita întrebare: ne mai ţin ăştia mult la uşă până ce vom fi admişi în zona euro, deşi îndeplinim criteriile de la Maastricht? Mai primim un răspuns: dacă în sfera convergenţei nominale este obligatorie păstrarea acesteia, în planul convergenţei reale trebuie făcut totul pentru ca ea să crească substanţial şi sustenabil. Nu contează cât de repede creşti, ci şi cum creşti. Spunea vorbitorul: forţarea şi trenarea convergenţei sunt la fel de nocive; a crede că prin arderea etapelor se poate asigura convergenţa constituie o iluzie periculoasă.
Mi s-a părut binevenită şi această opinie exprimată de expertul Mugur Isărescu: în vederea unei dezvoltări convenabile pe termen mediu şi lung, România are nevoie de progrese substanţiale şi sustenabile în planul convergenţei reale şi al asigurării robusteţei economiei naţionale, cu precizarea că ele nu trebuie tratate drept sacrificii de dragul trecerii examenului de intrare în zona euro.
În contextul foarte complicat al actualităţii, mereu corectat în ultimele decenii de fenomene imprevizibile, trebuie să înţelegem că o pregătire corespunzătoare pentru adoptarea euro presupune eforturi suplimentare substanţiale.
Aş sublinia că studiul prezentat în continuare de acad. Daniel Dăianu pe tema „România şi aderarea la Zona Euro” a urmărit să se juxtapună expunerii domnului guvernator Mugur Isărescu. În stilu-i erudit şi relaxat, Daniel Dăianu a traforat pentru audienţă un cuprinzător studiu de specialitate. O prelungire pe spaţii largi a aceleiaşi întrebări: ce avem de făcut? Ne-am convins că nu stăm pe loc, dar sunt atâtea de realizat… Menţionez că această vastă cercetare poate fi consultată pe site-ul BNR şi că în următoarele săptămâni va fi găsită şi în librării.
Nicolae BUD
