Bogăţia şi diversitatea de zăcăminte de roci utile existente în Maramureş (roca- piatra în starea în care s-a găsit în natură, argila, silexul, nisipul) şi distribuite pe o mare suprafaţă a teritoriului, din cele mai vechi timpuri au constituit materii prime necesare omului, se poate spune un început de minerit. Ca urmare a lucrărilor de cercetare geologică efectuate până la începutul mileniului III, cât şi a numărului mare de licenţe de explorare şi exploatare acordate de A.N.R.M, în perioada 2005-2017, sînt cunoscute în zonele Maramureşului Voievodal, Lăpuş, Chioar şi Codru, 71 de zăcăminte de roci utile, cercetate şi exploatate în diferite stadii, unele sînt considerate zăcăminte de perspectivă. Avem 11 zăcăminte de andezite piroxenice cenuşii – negricioase sau cenuşie- verzuie, mai intens exploatate: Agriş – Vadu Izei; Sf. Ioan- Baia Mare; Blidari pe Valea Firiza; Cicârlău, carierele Gorun şi Ciuncaş; Ilba, carierele Canalul Morii şi Corniş; Ferneziu, carierele Limpedea, Tăul Roşu- Paltin; Nistru; Săbişa; Seini; Teceu – Săpânţa, carierele Remeţi, Faţa Stâncii, Săpânţa Mireşului şi valea Runcu; Baia Borşa, Valea Fătului (Florilor); Şurdeşti-Cavnic, la care se adaugă 12 zăcăminte considerate zone de perspectivă. Andezitele produse ale activităţii vulcanice, cu rezerve practic nelimitate, prezintă un interes deosebit ca materiale de construcţii fiind utilizate ca agregate grele pentru mortare şi betoane obişnuite cu lianţi hidraulici la construcţii industriale şi civile şi ca piatră spartă pentru drumuri şi balastarea căilor ferate. Din carierele de pe Valea Runcu- Săpânţa, andezitele piroxenice sub formă de plăci ornamentale au fost folosite la Casa Poporului azi, Palatul Parlamentului României.
Zăcământul de argile caolinoase de la Cavnic din perimetrele Netedea, Cotreanţa şi Valea Şteampului s-a utilizat la uzinele metalurgice din Baia Mare şi pentru ceramică de către industria locală. Zăcământul de argile caolinoase de la Tăuţii de Sus s-a folosit la fabricarea de cărămizi, ţigle şi olane. La Crăciuneşti pentru fabricarea de cărămizi, în vecinătatea carierei s-a construit fabrica de cărămizi, în prezent abandonată. Zăcământul de la Văleni comuna Bîrsana, constituit dintr-un complex argilos- marnos, cu o grosime de 18 m, cu posibilităţi de întrebuinţare pentru produse ceramice brute, exploatat doar ocazional pe plan local.
Argilele refractare au constituit obiectul exploatării Strâmbu Băiuţ, deschis în cariera din dealul Rotunda. Dacitele de la Dăneşti au fost şi sunt utilizate sub formă de piatră spartă şi fasonată pentru întreţinerea drumurilor. Dolomita de la Măgureni (carbonat de calciu şi magneziu), un zăcământ care merită atenţie, cunoscut fiind că dolomitele se pot folosi în siderurgie, în industria chimică, industria materialelor de construcţie, industria zahărului, amendament în agricultură etc., iar din dolomita de la cariera Ovidiu din judeţul Constanţa, s-a extras magneziu.
Calcarele marmoreene din zăcământul Borşa – Fântâna sunt folosite sub formă de mozaic, filer, şi piatră spartă. Marmura din carierele Borcut, Buteasa, Cufoaia se utilizează datorită fisuraţiei, numai la mozaicuri granulate şi ca piatră spartă. Gipsuri s-au exploatat la Dumbrăviţa şi folosit la fabricarea ipsosului, vopselelor şi acidului sulfuric la Firiza de Jos şi Phoenix Baia Mare.
Zăcămintele de calcare întrebuinţate în construcţii, la întreţinerea drumurilor sub formă de piatră naturală şi la fabricarea varului, cariere de mare capacitate avem la Săcel ( Fundu Izei, Izişoara şi Valea Teilor), Buciumi – Şomcuta Mare, Bistra- Valea Vişeului. Dacă înainte de 1989, erau organizate balastiere pentru nisipuri şi pietrişuri pe rîul Tisa la Sarasău, Iapa, Crăciuneşti – Tepliţa, pe Vişeu la Petrova, Leordina şi Vişeu de Sus, pe Someş la Cicârlău, Ardusat, Tămaia – Mogoşeşti – Dăneşti, Ulmeni – Tohat – Mireşul Mare, pe rîul Iza la Dragomireşti şi Rozavlea, pe Lăpuş la Răzoare, Cătălina şi Lăpuşel, în ultimii 15 ani zonele de extracţie s-au extins pe toate rîurile, inclusiv pe Ruscova şi Cisla.
La aceste zăcăminte trebuiesc adăugate şi 26 de zăcăminte (andezite, amfibolite, argile comune, granite, diorite, sticle vulcanice, tufuri vulcanice, piatra ponce, nisipuri şi pietrişuri) din Oaş, cât şi argile colorate ( lutişoare) de la Crucişor- Poiana Codrului, de unde cantităţi importante au fost utilizate în metalurgie, minerit, turnătorii şi materiale de construcţii, de către unităţi din actualul judeţ Maramureş.
Începutul extracţiei de mari cantităţi de roci utile (andezite, calcare, granite, dacite) au avut loc odată cu construcţia căilor ferate normale Satu Mare – Halmeu – Câmpulung la Tisa- Sighetu Marmaţiei – Valea Vişeului (1872), mai târziu prelungire până la Borşa, Satu Mare – Baia Mare- Jibou – Dej (1899), Baia Mare – Baia Sprie (1905), Baia Mare – Ferneziu (1906), la terasamentele şi podurile căilor ferate înguste Şomcuta Mare – Ardusat – Satu Mare, Cămara Sighet – Rona – Salina Coştiui, Cămara Sighet – Fereşti – Salina Ocna Şugatag, cu ramificaţie de la Fereşti spre Sat Şugatag- Hărniceşti – Mara – Izvoare, Leordina – Poienile de sub Munte. În anii 1948-1949, s-au extras şi utilizat mari cantităţi de roci utile la construcţia căii ferate Vişeu de Jos – Salva. Piatră bulgări (blocuri), piatră spartă, nisipuri şi pietrişuri au fost şi mai sunt consumate pentru întreţinerea şi modernizarea drumurilor comunale, judeţene şi mai ales cele naţionale DN 1 C, 18, 18 B şi 19. Cu această ocazie au fost deschise noi cariere în Pasul Gutin şi Prislop-Borşa. Extracţia rocilor utile a constituit obiect de activitate a Intreprinderilor de industrie locală Baia Mare, Sighet, Vişeu, Negreşti-Oaş. Pentru deservirea căilor ferate pentru carierele aferente Regionalei CFR Cluj, în Baia Sprie – Tăuţii de Sus a fost înfiinţată Intreprinderea de producţie industrială de construcţii căi ferate. Lucrările de construcţii civile şi industriale au impus organizarea Poligonului de prefabricate al Trustului de construcţii Maramureş, cu secţie de prefabricate la Ulmeni şi Satulung şi baze de producţie la Vişeu de Sus şi Sighetu Marmaţiei. Unităţile miniere constituiau beneficiarul de bolţari de mină, grinzi de susţinere şi traverse. Andezitele din Oaş, cu precădere se utilizau pentru susţinerea rostogoalelor colectoare de minereu. Pe seama rocilor utile a luat fiinţă Fabrica de faianţă (FAIMAR) Baia Mare, fabrica de sticlă de la Fărcaşa. Dacă în ultimii 10 ani, în celelalte judeţe din regiunea de dezvoltare nord-vest, au fost acordate o serie de licenţe de concesiune pentru explorare de roci, în Maramureş a crescut impresionant numărul de permise de exploatare nisipuri şi pietrişuri şi mai puţin licenţe pentru explorare. Titularii licenţelor/ permiselor sunt obligaţi portivit Legii minelor nr.85/2003 la plata către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale, precum şi a unei redevenţe miniere.
ing. Aurel PANTEA
