Pentru a patra oară la Arad poetul şi prietenul Vasile Dan, preşedintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România invită scriitori reprezentativi din ţară, pentru a dezbate soarta revistelor de cultură (literare). Anul acesta, tema ediţiei a fost: Ce fel de revistă de cultură scoatem? Cei veniţi la Colocviul Naţional al revistelor de cultură (6-7 mai) au fost directori de reviste, redactori şefi ori redactori implicaţi în editarea unei asemenea publicaţii cu un specific mai aparte. Sau foarte aparte. Şi anul acesta moderatorul întîlnirii a fost criticul Nicolae Manolescu iar amfitrion Vasile Dan.
În prima zi, sîmbătă 6 mai, în Parcul Reconcilierii poetul Gheorghe Mocuţa şi-a lansat cartea de poeme: „Salutări din Piaţa Reconcilierii”, carte prezentată de scriitorii Peter Puskel şi Vasile Dan. Autorul este poet, critic literar, traducător, redactor la revista de cultură „Arca”. Cu o biografie extrem de frămîntată a publicat cărţi de poezie şi critică literară bine primite de critică. De la Laurenţiu Ulici (în ziua de 6 mai s-au împlinit 74 de ani de la naştere) care îl întîmpina pe Mocuţa cu apreciere care a confirmat: „autorul se străduie să obţină efecte poetice din asocierea elementelor de univers material cotidian, în special citadin, cu o perspectivă textuală (1986) la Cornel Ungureanu „o carte despre viaţă şi trecere”. Un volum al cotidianului care încearcă a-şi suporta limita tragică (2007).
Între Statuia Libertăţii, monument controversat, dezvelit în 1890, cunoscută şi sub numele de statuia celor 13 generali (comandanţi militari antihabsburgici executaţi după revoluţia din 1848) şi Arcul de Triumf, care cinsteşte moţii lui Avram Iancu s-a realizat Parcul Reconcilierii româno-maghiare” după modelul reconcilierii franco-germane. De aici poetul Gheorghe Mocuţa ne-a trimis mesajul liric „sînt zile cînd smogul oraşului/ învăluie Arcul de Triumf din Parcul Reconcilierii/ atunci îi bai zic urmaşii lui Avrămuţ/ no nu-i bai zic urmaşii lui Kossuth”.
O lucrare inedită, o poezie ce propune „o mie de ani de pace”. Poeţii invitaţi la Arad la chemarea lui Vasile Dan au citit poeme care, unele, au înmuiat şi bronzul statuilor. A fost un recital în care s-au auzit voci lirice din mai multe aşezări ale ţării din Baia Mare la Bucureşti, din Satu Mare la Timişoara din Cluj la Piatra Neamţ. 
Ne-am readus aminte de poeziile noastre de alte întîmplări literare care ne-au vrut şi ne-au consacrat. Mulţi dintre cei prezenţi la şezătoarea de seară, au evocat timpul liric petrecut la Deseşti şi Sighetu Marmaţiei.
Eu m-am bucurat că am descoperit un poet de un farmec aparte, unul de substanţă care rămîne preocupat la orice lectură: Gheorghe Mocuţa.
A doua zi, duminică 7 mai, în sala festivă a Consiliului judeţean, a avut loc colocviul propriu-zis. Prezenţi: amfitrionul şi moderatorul. În deschidere Claudia Boghicevici, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Arad şi Doru Sinaci, directorul Centrului Cultural au prefaţat dezbaterea. Domnul Sinaci, inspirat ca anul trecut, acum a amintit de un articol al lui Octav Tăzlăoanu despre cele două culturi. Care a fost un reper al discuţiilor cu referire la starea actuală a culturii. Deci tema: Ce fel de revistă de cultură (ori literară) scoatem? Poetul Vasile Dan ne-a oferit şapte puncte de discuţii. Mergem în linia tradiţiei cîştigate a revistei? O revistă generalistă, doar cu accent literar? Revista generalistă, cu un program exclusiv literar? O revistă în acord, în reflex cu personalitatea liderului sau a unui întreg corp redacţional? O revistă tematică, axată pe cîte o temă mereu înnoită de la o ediţie la alta? O revistă-antologie literară, pe gen (proză, poezie, critică, eseu, traduceri etc.)? Sau o revistă locală, centrată exclusiv pe tradiţii şi valori locale? Participanţii la discuţii au fost din partea revistelor editate de Uniunea Scriitorilor din România sau care apar sub egida Uniunii (printre care se numără şi „Nord literar”).
M-a călăuzit şi un fapt de istorie literară, care poate fi un argument pentru a nu pierde din vedere demnitatea necesară a acestei instituţii culturale. Revistele literare au fost înaintea partidelor politice. Ele le-au însoţit, apoi, au ilustrat spiritul românesc şi valorile literaturii noastre. Numele de România a fost apărat de revistele literare. Şi din acest motiv nu pot fi ignorate.
Criticul Nicolae Manolescu în calitate de director al „României literare” a apreciat întîlnirea de la Arad ca fiind singura ocazie în care reprezentanţii presei culturale se întîlnesc şi-şi împărtăşesc din experienţă. Revistele literare sînt decisive pentru susţinerea limbii române. Apoi ele sînt ciurul prin care trece creaţia autorilor pentru decantarea valorii. Deoarece toate revistele literare sînt expuse unei presiuni a mediocrităţii. Care strigă în numele pretinsei valori. Cîte un scriitoraş pretinde glorie? Cine poate să-i arate adevărata dimensiune? Numai o revistă literară care se respectă, îşi cunoaşte rostul şi are curajul opţiunii pentru valoare a spus distinsul critic. „Dacă nu ar fi presa culturală ar fi o nenorocire. Ea nu are aliaţi în televiziuni, presa cotidiană. Care slăbeşte limba română pînă la desfigurare. Apoi, numai presa culturală este atentă la creatori. Au murit doi străluciţi reprezentanţi ai literaturii contemporane: Constantin Ţoiu şi George Bălăiţă. Nimeni nu a spus nimic în afară de unele reviste de cultură. Să nu cădem în disperare: e greu dar nu imposibil. Ne-a dat un sfat: să evităm, în numele valorii, meteahna: hai, publică-l şi pe ăsta că nu a făcut nici un rău nimănui dar scrie prost.
Nicolae Prelipceanu, directorul revistei „Viaţa Românească” a observat că există şi reviste (nu literare) care nu au identitate, fără colaboratori, fără conţinut, scriitori mediocri scriu ditirambic despre alţi mediocri. Pentru ei Mircea Cărtărescu nu există! a încheiat scriitorul.
Mircea Mihăieş, redactorul-şef al revistei „Orizont” s-a arătat preocupat de omul educat, cititorul de literatură. Deci de revistă literară. Aliaţii noştri ar trebui să fie profesorii, studenţii, elevii, medicii, inginerii. Din păcate s-a pierdut exerciţiul lecturii. Revistele literare sînt pentru limba română ca agenţii sanitari, sînt surse de lumină.
Criticul şi istoricul literar Cornel Ungureanu s-a referit şi el la nevoia de om educat. A vorbit despre cultură. Şi contracultură. Mai ales despre nevoia absolută de spirit critic în paginile revistelor de cultură. Să-şi păstreze autoritatea. Ioan Moldovan, directorul revistei „Familia” ne-a reamintit că este de 27 de ani la conducerea celebrei publicaţii. Ştie cît de greu se face o revistă literară. A evocat echipa de eseişti şi critici de la Radu Enescu la Gheorghe Grigurcu. Fără spirit critic nu se poate, a spus apăsat poetul.
Şi el s-a referit la presiunea „geniilor locale” care provoacă reacţii, cabale Răzvan Voncu, redactor şef al „României literare” s-a arătat optimist susţinînd că presa literară românească nu se află în pericol. Să se refacă legătura dintre literatură şi şcoală. Trebuie să ne ţinem de spiritul critic. Să evităm pericolul de a deveni presă locală în exclusivitate. Să discutăm, oriunde ar avea reşedinţa revistei, despre literatura naţională, europeană.
Au fost mai multe intervenţii la Colocviu: Daniel Cristea Enache, Dan Cristea, Adrian AluiGheorghe, Dan Cristea, Gabriel Chifu, Lucia Cuciureanu, Vasile Spiridon, Gheorghe Schwartz, Simona Vasilache, Olimpiu Nuşfelean şi cel care scrie. Un tablou mai amplu al întîlnirii în revista „Nord literar” din luna mai.
