Marii fermieri au noroc cu subvenţiile

0
1482

Rubin Mihalca are 180 de capete de vaci de lapte şi o dragoste „nebună” pentru ceea ce face. Aşa l-ai putea caracteriza pe băimăreanul ajuns la a doua tinereţe, care visa încă de pe băncile şcolii să aibă ferma sa proprie. Omul şi-a văzut visul cu ochii după Revoluţie, este azi proprietarul unei ferme mari, amplasate la limita dintre judeţele Maramureş şi Satu Mare. Un vis realizat, însă „greu de păstrat”!

Deşi este „fermier mare”, după nomenclatorul APIA, lucrând 500 hectare de teren agricol, activitatea în acest domeniu al culturilor furajere şi al creşterii animalelor zootehnice nu este uşoară. Fermierii se zbat să-şi menţină afacerea pe linia de plutire, totul învârtindu-se în jurul banilor, al veniturilor mai mici decît cheltuielile, al vremii capricioase, al pieţei laptelui cu urcuşuri şi coborâşuri.
Iată ce ne spune Rubin Mihalca: „Am 180 de capete de vaci din rasele Holstein şi Brună de Maramureş. Referitor la productivitate, media zilnică pe fermă şi animal ajunge la 27 de litri de lapte muls, iar dacă luăm individual, am muls de la o vacă din rasa Holstein 55 litri de lapte într-o zi. Cele mai lăptoase vaci de rasă Brună dau 35-40 litri de lapte pe zi. Producţiile sunt bune, dar din păcate nu reuşim să gestionăm potenţialul animalelor chiar aşa cum ar trebui şi cum am dori. Asta din cauză că e foarte greu să fii dotat cu cea mai nouă tehnologie care ajută vaca să ajungă la potenţialul său maxim. Aici trebuie făcut un calcul de eficienţă economică, să poţi vinde laptele la preţ mic, aşa cum e în România, ceea ce nu-ţi dă voie să faci prea mari performanţe, neavând venituri din care să investeşti în dezvoltare. Practic, ne trebuie investiţii mari în tehnologie modernă, în grajduri moderne, cu echipamente noi, însă fermierul român este constrâns de bănci, iar cine se bagă în bănci dă faliment rapid!”, ne-a explicat Rubin Mihalca.

A renunţat la un proiect european pentru a nu-şi închide afacerea

Fermierul a vrut să încerce şi varianta fondurilor europene pentru a se moderniza, a aflat însă repede că dacă face acest pas riscă să îşi închidă ferma, aşa că a preferat să renunţe la banii europeni în favoarea continuităţii afacerii. Renunţarea la proiectul început a avut şi un cost mare – 100.000 de euro. Aceştia sunt banii pe care Rubin Mihalca i-a pierdut: „Fondurile europene sunt un vis frumos, dar care te îngroapă. Asta din cauză că tot cu băncile trebuie să lucrezi. Perioada de acordare a creditelor este foarte mică, pe zece ani, spre exemplu, timp în care o investiţie de un milion de euro te duce la sapă de lemn cu ratele. Nu reuşeşti în zece ani să rambursezi creditele. Eu am renunţat la o finanţare, după ce am investit banii mei, aproape 100.000 de euro. Proiectul era cu finanţare europeană de 55% şi 45% a mea. Când m-am dus la bancă pentru 700.000 de euro, în zece ani trebuia să dau 2.000.000 de euro înapoi şi atunci am spus stop joc! Că aşa ceva nu pot face. Un fermier, oricare ar fi el, nu poate să plătească atâţia bani în aşa scurt termen. În consecinţă, am renunţat la fondurile europene, am preferat să pierd banii. În schimb nu mi-am pierdut afacerea. Era frumos, aveam o fermă mare, modernă, dar eram cu siguranţă în faliment, din cauză că nu mi-aş fi putut plăti ratele la bancă. Aşa că lucrez cum pot, nu-mi convine, deoarece sunt conştient că trebuie să mă aliniez la standardele europene de rasă, casă, masă şi mediu, însă totul se învârte în jurul banilor… Dacă nu eşti atent şi nu-ţi faci socotelile cum trebuie, mori ca firmă. E frumos să ai o fermă modernă, dar trebuie să analizezi dacă eşti în stare să plăteşti ratele ori nu. Aşa că prefer să construiesc încet, decât să distrug ce am făcut în atâţia ani de muncă”.

Anul trecut a pierdut un leu pe fiecare litru de lapte vândut!

DSC08507Declinul industriei laptelui a început anul trecut, când fermierul era cât pe ce să-şi închidă afacerea. S-a zbătut însă ca să-şi salveze animalele: „În 2017, s-au schimbat în bine lucrurile, comparativ cu anul trecut când a fost cumplit din cauza subvenţiilor care s-au plătit doar în august. Asta a însemnat să-mi duc eu toată campania agricolă numai şi numai din banii mei. Pe urmă a fost căderea preţului la lapte la 50-60 de bani pe litru. Anul acesta, am ajuns totuşi la 1,4 lei/l. Funcţionez într-o cooperativă înfiinţată acum patru ani, suntem în total 15 fermieri în asociaţie şi vindem la un mare procesator, în jur de 20.000 litri de lapte pe zi, conform cu normativele europene de calitate a materiei prime. Anul trecut vindeam laptele cu 60 de bani/litru, conştient că pierd un leu la fiecare litru, dar a trebuit să-mi fac nişte calcule şi să merg pe una dintre variante: fie închid, fie merg mai departe, dau de mâncare animalelor şi îmi asum pierderea, încercând să o scot în anii următori. Minusul uriaş pe care l-am făcut anul trecut încerc să-l recuperez în anul 2017 şi probabil în 2018. Deci anul trecut, sincer vă spun, mi-a fost greu să mai înţeleg ce se întâmplă. Chiar dacă de trei decenii mă ocup de vaci, mi-am zis că probabil m-am prostit, nu mai ştiu să fac bani din vacă! Oricât de greu mi-a fost de-a lungul anilor, am reuşit să răzbesc, însă anul trecut efectiv am rămas fără idei! Nu ştiam ce să mai fac. Totuşi, singurul gând a fost să merg înainte pentru a-mi salva vacile şi poate la anul va fi mai bine. Norocul a fost că aşa s-a întâmplat, în 2017 subvenţile au intrat mai devreme, am reuşit să plătesc arendele şi furnizorii”, ne-a precizat fermierul. Momentan, este ajutat în afacere de fratele său, Doru, dar are şi câţiva angajaţi, zece în medie, în funcţie de sezon şi campanie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.