Gheorghe Coroiu a fost geolog prin calificare, însă a devenit sculptor în lemn prin pasiune. Omul şi-a descoperit vocaţia de tânăr, dar când era angajat ca geolog îşi practica hobbyul doar în timpul liber. După ce a rămas la pensie, are toată vremea din lume pentru sculptură!
A început cu obiecte mici, apoi a trecut la piese mari, astfel că o serie de biserici au iconostase sculptate de el: „Sculptez iconostase la biserici, când am comenzi. Toată treaba o fac de unul singur, aşa că durata până termin o lucrare este lungă. Un iconostas, spre exemplu, îl fac într-un an şi jumătate, poate doi-trei ani, depinde cât este de mare şi dacă le trebuie şi mobilier. Fiind pensionar, lucrez mai încet, o fac doar din plăcere. Eu am fost geolog de meserie, am muncit la IPEG. Am avut aşa o pasiune pentru lemn şi pentru artă în general. Aici la Groşii Ţibleşului, având atâta lemn, am început de unul singur să sculptez, cu modele mai mici. S-a întâmplat prin 1976, sculptam doar în timpul liber. La acea vreme, făceam rame de tablouri, de oglinzi, galerii la geamuri. Lucram şi ceva mai special, medalioane pentru trofee vânătoreşti. Deci sculptam piese mărunte, dar încet, încet am trecut la lucrări mari, mai ales după ce am ieşit în pensie”.
Primul iconostas, pentru biserica din sat
Sculptorul trăieşte în comuna Groşii Ţibleşului, unde s-a căsătorit în tinereţe şi a tot rămas aici. Prima piesă mare realizată de el a fost iconostasul din biserica satului: „Când m-am pensionat, am ieşit de la mina Ţibleş destul de sănătos şi în putere. La IPEG, ne punea să facem rotiri pe la mai multe mine. La vârsta de 50 de ani, am ieşit la pensie, cu 20 de ani de subteran. Fiind proaspăt pensionar, ce era să fac? Să stau? A trebuit să mai lucrez ceva. Agricultură nu am făcut niciodată, că nu ştiu şi nici nu-mi place, aşa că mi-am continuat pasiunea, adică sculptura în lemn, şi am început să fac piese mai serioase. Lucrurile se potrivesc toate la timpul lor, când vrea Dumnezeu, şi în cazul meu aşa a fost. A venit la mine părintele din sat şi a zis: domnule Coroiu, hai să încercăm să schimbăm iconostasul la biserică. A avut curaj şi el, dar şi eu. Eu i-am spus că încercăm şi de iese e bine, de nu, asta e. Primarul ne-a dat materialul, aşa că m-am apucat de treabă. Şi a ieşit perfect iconostasul. Am lucrat vreo 4 ani la el şi l-am montat la finalul anilor ’90. Văzând lucrarea, protopopul din Târgu Lăpuş mi-a spus că le trebuie şi lor, aşa că le-am făcut iconostas şi acolo”, ne-a mai spus Gheorghe Coroiu.
Are lucrări şi în Baia Mare
Sculptorul pasionat a executat iconostase şi pentru lăcaşe de cult din Baia Mare. Deşi câştigul material nu este mare, pasiunea primează, după cum ne-a precizat: „Am sculptat iconostasul cu tot mobilierul şi la biserica de lemn mică din Baia Mare, la părintele Fodoruţ. Lucarea de acolo este creată cu motive tradiţionale maramureşene. Un alt iconostas este la biserica Sf. Ilie, de lângă facultatea de Nord. Pe ăsta l-am montat ultimul. Acum lucrez la un alt model de iconostas, pe care îl vor mai multe biserici, aşa că o să vedem unde va merge mai întâi. Deci am comenzi de nu le pot onora pe toate… Munca în schimb este titanică, de migală, şi nu poţi spune că e plătită. Dar eu nu o fac pentru bani, ci pentru pasiunea mea. Sculptez totul manual şi am un tipar pe hârtie la fiecare lucrare, pentru a putea repeta întocmai motivele tradiţionale. Însă e de lucru mult şi trebuie să ai o înclinaţie spre aşa ceva, să ai talent la aşa ceva. Unde suntem acum e un atelier vechi de tâmplărie, aici a lucrat unul dintre cei mai buni tâmplari din zonă. Fiica lui mi-e naşă, aşa că mă lasă să folosesc atelierul în continuare”. Gheorghe Coroiu are 68 de ani, soţie, o fiică şi o nepoţică. Spune că va sculpta până când îl vor ţine … mâinile.
