Tulburarea apelor

0
1301

Nu ştiu exact de unde a pornit răfuiala lui Dragnea cu premierul Grindeanu. Nu am ataşamente politice active dar ştiu să fiu îngăduitor cu cei care fac bine ţării în care trăiesc. Ea, ţara atît de ponegrită chiar de cei care s-au înfruptat din roadele ei. Îmi este greu să înţeleg o moţiune a unui partid (coaliţie) împotriva propriului guvern. Am întrebat pe cei iluminaţi de memoria istoriei recente dar nu au aflat un precedent. De cîteva zile cei doi pesedişti de frunte au fost într-o înverşunare de nedescris. Lupta pentru putere din partid s-a întins peste ţară cu ecouri prin Europa. Ce vă trebuie oameni buni? V-am privit cu liniştea cetăţeanului care se uită la cei aleşi cu speranţa că putem urca în această lume răvăşită. Televiziunile au repetat imaginea în care Grindeanu este condus de Dragnea şi Tăriceanu la uşa cabinetului de premier ca un mire la altar. Nu a lipsit sărutul de încurajare. S-a dovedit a fi un sărut dat de un Iuda. Nu peste multă vreme s-a întîmplat vînzarea de frate de partid. Cine a început? se întreabă proaspetele tabere anacronic formate. Mi se pare o ciudăţenie ca după şampania victoriei, în loc să faci un pic de bine pentru ţara asta te apuci de sfadă. Scoţi din sertarul sincerităţii toate întîmplările care erau sortite clădirii interioare. Au vărsat doniţa cu lapte în mijlocul drumului. Apoi s-au luat la harţă. Cu reproşuri reale sau inventate. Cei care au recurs la moţiunea de cenzură şi-au pus fitil la propria căruţă. Cred că Dragnea este înfăşurat în multe mătăsuri. E dornic de putere. Ne vrea părtaşi la gîndirile lui spuse pe jumătate. Este esopic, neclar, în declaraţii. Şi cînd se vrea convingător dibui uşor ceva semnificaţii ascunse. Deşi înţeleg politica şi ca o luptă pentru putere nu pot accepta unda de sfidare răsfrîntă peste sufletele noastre cinstite cu votul. Ce straniu metabolism se întîmplă în ziua aceea cu urnele. Sub masca blîndei speranţe se ascunde un om violent. Nu uit cum l-a jignit în public pe şeful Statului Major al Armatei Române care şi-a permis să aibă o părere despre înzestrarea trupelor. Ştiu că o ţară nu se conduce cu mănuşi. Dragnea a greşit la drumul mare. Cîştigînd alegerile cu un scor istoric nu înţeleg de ce a dat trupul pentru o aripă. Am mai înţeles că uneori politica nu se face pe bază de prietenie. Reglări de conturi. O criză gravă promovată de propria lor minte înfierbîntată. Se luptă tabăra lui Farfuridi cu cea a lui Caţavencu: zgomot, învălmăşeală, ghiontări. Sau este ceva ce noi nu ştim? Poate miezul acestei discordii zadarnic încercăm nu-l vom cunoaşte. Premierul Grindeanu a venit pe scena mare a politicii însoţit de grimase care trădau un actor minor. Simţeam că nu are suficientă energie pentru o funcţie atît de mare şi importantă. Nu-i duş ca-n colduş, plasticiza mama o situaţie similară. Fostul premier Năstase urechează ambele tabere. Crede că “PSD trebuie să-şi refacă solidaritatea internă, iar acest lucru ar necesita o reuniune politică amplă, de analiză, la toamnă”. Sugera un Congres. Dar şi un program ideologic, prin care să fie stabilite abordările partidului faţă de transformările din societatea românească şi din lume. Dar, iată moţiunea lui Liviu Dragnea împotriva guvernului pus de Liviu Dragnea a trecut cu 241 de voturi. Sorin Grindeanu l-a înfuriat pe liderul pesedist că nu i-a rezolvat problemele din justiţie. Premierul s-a lovit cu capul de pod. Şi-a dat seama că legea ar fi calea de urmat. S-a bălbăit şi a căzut victimă. Executat într-un stil de mare clasă de propriul partid. Dragnea a stîrnit şi povestea Transilvaniei cu udemeriştii. Chestiune sensibilă care nu-i o glumă pentru mentalul ardelean. Ba s-au trezit şi ruşii să toarne gaz pe foc. Cu  Moldova Mare, cu Transilvania. Dragnea prin ambiţia lui a scormonit muşuroiul. Zadarnic şi-a cerut scuze după moţiune. Cetăţeanul din mine care merge la urne crede că PSD-ul va coborî pe propria mînă. Va intra în scenă preşedintele cu noua alonjă americană şi europeană. Cert este Liviu Dragnea, cu cei care l-au susţinut a tulburat serios apele în propriul partid. Udemeriştii au fost mult mai diplomaţi, pentru ei, decît Dragnea. Ce l-a pus? Cine l-a îndemnat? Păcat că nu a ştiut să gestioneze o victorie pentru binele ţării. Un nou guvern, o altă aventură. O, crudă mediocritate!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.