În statele democratice, partidele politice au doctrine elaborate şi cunoscute de populaţie, iar politicienii au un comportament etic. La noi, democraţia e sistemul de guvernare în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea… E triumful cantităţii împotriva calităţii.
Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot rămâne indiferent la capacitatea PSD de a asigura selecţia valorică a oamenilor. Suntem mai mulţi, hai la putere! Sufragiul turmei. Aceştia sunt aleşii, istoria este făcută de aleşi.
Paradoxul societăţii noastre este că cei mulţi îi producem pe conducători, iar aceştia ne conduc. Numai că responsabilitatea guvernării unei societăţi stă pe umerii unor persoane care ar trebui să fie competente şi instruite. La noi un individ ajunge să influenţeze foarte mult masele şi violează ideea de echilibru social, iar democraţia îi este ostilă, creează un soi de haos suportabil.
Istoric vorbind, poporul român e greu de glorie. Ca să fii un bun prim-ministru, nu trebuie să fii un funcţionar bun sau un politician bun, ci să ai vocaţia de stăpân pe situaţie, să-ţi cunoşti bine domeniul, să-ţi ştii gospodări bine resursele, să fii un om hotărât şi cinstit. Ca prim-ministru, trebuie să porţi în geantă imaginea ideală a României spre care să te mişti asimptomatic. Trebuie să cunoască bine statul şi resursele de exploatat. Să cunoască bine fenomenele interioare şi exterioare ţării noastre.
Românii stau sub fluxul evenimentelor în mod pasiv sau înjurând, fie din orgoliu, fie din incapacitatea de a înţelege evenimentele care se succed. Eu nu mă conformez, sunt un demofil pentru popor, comparând în masa de politicieni care ne defilează prin faţă. Eu am ales unul, dar ceilalţi români, majoritatea, au ales pe altcineva. Prin urmare, sunt un alegător în … opoziţie.
Teo MOLDOVAN, Sarasău
