O meserie veche şi de actualitate totodată practică şi tanti Mărioara, din dragoste pentru flori şi pentru a-şi omorî timpul liber, fiind pensionară.
Tanti Mărioara a lucrat într-o unitate sanitară pe timpuri. De 21 de ani însă, vinde flori pe stradă. O puteţi vedea adesea în faţa băncilor, a aprozarului de pe Bd. Unirii, cu scăunelul ei de picnic în spate şi două găleţi pline de flori de câmp. Bucheţele mici, la preţuri minuscule, tanti Mărioara epuizează rapid florile. De fapt, aceasta îşi ocupă timpul, doar de dragul conversaţiei cu clienţii: “Dragu’ mamii, să nu credeţi că eu vând flori pentru că n-am ce mânca. Nici nu mă îmbogăţesc. Dar am moştenit ceva pământ în Şomcuta Mare, am şi casă, dar nu sunt stăpână să cultiv altceva în afară de flori. Sunt bătrână de acuma, nu pot săpa, dar am câteva floricele (gladiole, margarete, flori de paie, crizanteme) pe care le aranjez în bucheţele mici şi au trecere mare. O fac din pasiune şi pentru a-mi găsi o ocupaţie, că tare greu trece timpul pentru noi, pensionarii, şi nu vreau să mă gândesc la boală. La anii mei (79 n.n.), ce să fac?
Prima dată în viaţa ei, tanti Mărioara a vândut flori, imediat după ce s-a pensionat. (o.m.)
