Pomana pensiilor speciale

Politicienii sînt obligaţi să constate că au votat legi de pensionare cu mărinimie electorală, ale căror efecte nefaste asupra sistemului trebuie corectate. În vizorul zilei sînt pensiile speciale, media cărora a urcat la peste 3.000 lei, în vreme ce pensia medie în sistemul public nu atinge 1.000 lei. Precauţia în cheltuirea banului public să fie regula, nu pomana electorală!
Avem o guvernare mixtă, formată din partide de stînga şi de dreapta, alianţă cu ideologie neprecizată, care ia măsuri preponderent populiste şi promite prosperitate pentru toată lumea. Politicienii ar trebui să vadă şi partea goală a paharului, să fie oneşti. Iar dacă nu o fac, acesta ar trebui să fie terenul de acţiune al opoziţiei, să prezinte în public, cu argumente şi cifre, erorile şi eşecurile guvernării.
Iată, şi sistemul public de pensii este afectat de darurile politice – pensionarii care au lucrat mai mult la negru primesc indemnizaţie socială de 520 lei tot din bugetul de pensii, amestecîndu-se astfel protecţia socială cu contributivitatea. Pensionarii din fostele cooperative agricole de producţie beneficiază şi ei de această indemnizaţie socială plătită din contribuţia salariaţilor. La un milion de cazuri, se adună sute de milioane de lei pe lună, ceea ce perturbă sistemul, însă puterea şi opoziţia nu găsesc altă cale de soluţionare.
Metoda de calculare a pensiilor de stat se bazează pe contribuţiile lunare adunate în toată perioada de asigurare, spre deosebire de calculul pensiilor speciale, unde intervine regula de a alege şase din cele mai bune salarii lunare. Discriminarea este certă, pensiile speciale vor fi mai mari decît celelalte. Acum ori una, ori alta: noua lege a pensiilor va stabili un mod unic de calcul pentru toţi pensionarii din sistemul public, fie va perpetua aceste diferenţe uriaşe, de 300%, între pensii ce ar trebui să fie egale sau diferenţiate cu 50%. În sistemul public, punctul de pensie se raportează la salariul mediu pe economie, deci dacă vreme de cinci ani salariul tău a stagnat, iar salariul mediu pe economie a crescut, la pensionare vei avea punctaj mic pentru această perioadă. La speciali, nu are importanţă contribuţia de-o viaţă, ci doar salariile din ultimele şase luni, care pot fi mărite artificial, prin ore suplimentare sau sporuri, din care beneficiarul va obţine 85%. În sistemul public, pensia se calculează după media salariilor din perioada de 15-35 de ani de contribuţie, raportată la salariul mediu pe economie.
O altă ciudăţenie este faptul că unii se pot pensiona special de la 45-50 de ani, iar ceilalţi, de la 65. Uzura pe care o resimte un muncitor pe şantier nu se compară cu a unui salariat la birou, chiar dacă întocmeşte acte despre infractori. Muncitorul se pensionează la 65 de ani şi va beneficia de 5 ani de pensie. Salariaţii speciali de stat se pensionează cu 15 ani mai devreme şi vor încasa pensia pînă la sfîrşitul vieţii. Nu-i de mirare că tinerii refuză să urmeze şcoli de meserii, văd că statul îi discriminează puternic, le percepe contribuţii de 65% pe muncă, iar drepturile sînt improbabile. Decît să fie robi la stat, emigrează în speranţa că puterea de cumpărare a euro se va menţine. Aşa se face că în loc de 10 milioane de salariaţi şi 5 milioane de pensionari, avem 5 milioane de salariaţi şi 5 milioane de pensionari, din care un milion cu pensii de lux şi 3 milioane cu pensie socială.
Este necesară o nouă lege a pensiilor, care să distingă clar contribuţia personală la mersul societăţii. Acum, cei care muncesc mult, primesc pensie mică. Cei care trag chiulul toată viaţa, primesc pensie mare (ca drept cîştigat pe … nedrept). Nu putem gîndi o ţară europeană în care cetăţenii nu au şanse egale, în care legile îi favorizează pe unii şi îi discriminează grav pe alţii, în care anormalitatea devine normalitate. Magistraţii sînt exemplul cel mai … aberant, au decis că de pensiile lor nu se poate atinge nimeni, ceea ce înseamnă că democraţia românească a pierdut norma raţională în favoarea privilegiului şi asta nu ne convine!