Raportul dintre interesul public şi cel personal se află adesea la nivelul de conflict, cetăţenii de rînd intrînd uneori în coliziune cu instituţiile publice, în primul rînd cu primăria, consiliul judeţean, prefectura… Cititorii vin la redacţie şi ne cer să-i sprijinim prin articole. În ultimele zile, au ajuns la Graiul Maramureşului, cu sesizări, cetăţeni din Tg. Lăpuş, Baia Sprie, Tăuţii Măgherăuş şi Baia Mare (doi). Reclamă situaţii care pun în dificultate interesul public, cazuri în care statul, prin reprezentanţii săi, manifestă tendinţa să-i nedreptăţească pe cetăţeni în interesele lor private, pe care le sacrifică de dragul binelui obştesc abstract. Este o greşeală să calci omul pe cap de dragul oamenilor!
Observăm că liderii politici de la nivelurile înalte şi-au schimbat optica, pun preţ mai mare decît pînă acum pe drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Lupta pentru om este însă abia la început şi se pare că în aceste zile se mai face un pas, prin negocierea / impunerea unui nou set de legi pentru justiţie, care să readucă sentimentul conştiinţei civice în cei care sfidează legile.
Un cetăţean ne relatează cum a primit pădurea înapoi, în zona rezervaţiei naturale Munţii Maramureşului, deci nu are drept să taie copaci şi să facă venituri, însă Inspecţia Silvică l-a amendat pe motiv că nu asigură paza proprietăţii. Un altul este deranjat de ani de zile de zgomotul din sala de fitness de la parterul blocului în care locuieşte, dar nici o instituţie de stat nu-l susţine, ci îl pasează de la una la alta şi indirect îl îndeamnă să deschidă proces la judecătorie. Un tînăr a revenit acasă din Canada şi nu poate să intabuleze casa moştenită de la părinţi, pe terenul moştenit a fost contruit între timp un dig de apărare contra inundaţiilor. O femeie a reclamat un caz de certificat de handicap gradul II, fără drept la muncă, dar „handicapatul” lucrează ilegal ca şofer (ea a fost operată de cancer şi a primit certificat gradul III). Fabrica de prelucrare a lemnului de pe strada noastră poluează aerul cu particule de praf, de nu poţi deschide ferestrele nici vara! Deci statul te obligă să respecţi legea, dar instituţiile de stat nu o apără şi nu o impun pentru toată lumea! Democraţia presupune ca cetăţenii să urmeze Constituţia, care primeşte astfel legitimitate în faţa tuturor. Cetăţenii care respectă legile au simţ civic şi se cheamă că sînt buni cetăţeni. Ce ne facem însă cu instituţiile de stat care încalcă legile ţării? În mod firesc, Justiţia ar trebui să-i tragă la răspundere şi să-i condamne pe reprezentanţii instituţiilor de stat care ocolesc legea.
Între puterile din stat n-ar trebui să existe complicitate, ci să se menţină independente. Şi aici apar hiatusuri, magistraţii profită de statutul lor şi îşi permit să semneze sentinţe în care condamnă inocenţi şi eliberează infractori, confundînd eroarea cu dreptatea. Ca cetăţean, individul are obligaţii faţă de cetate şi pretinde ca cetatea să-l respecte. Omul trebuie să fie solidar cu comunitatea în care trăieşte, să nu intre în conflict etern cu liderii care reprezintă statul, dacă aceştia au bunăvoinţa să urmeze normele, să nu potenţeze dublul standard: exigenţa legală – democraţia coruptă. Omul e o frunză din copac şi trebuie să ajungă odată cu faţa la soare, ca să slujească clorofilei. Legea este adesea interpretată în favoarea statului, reprezentat de clasa cu tendinţe oligarhice şi împotriva cetăţeanului. Din această confruntare omul iese ştirbit, căci pas cu pasul poporul devine o populaţie uşor de manevrat.
Politica Uniunii Europene în domeniul acesta este salvatoare pentru noi, o naţiune crucificată de comunism. Guvernanţii, sub presiunea comunitară, vor vota noile legi ale justiţiei, ceea ce va avea efect pozitiv asupra relaţiei dintre interesul public şi cel individual. Ne dorim ca românii să cîştige încredere în stat şi mai ales în justiţie. Unii au interesul să-i obstrucţioneze pe cetăţeni din drepturile lor, sînt asemenea buruienilor ce umbresc spicele de grîu! Sita opiniei publice trebuie să separe însă bobul de grîu de neghină.
