În acest an, 2017, la Simpozionul „Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş” desfăşurat între 13-14 august, la Săliştea de Sus, am avut şansa, bucuria şi onoarea ca momentul liric al manifestării să fie patronat de criticul, istoricul literar, profesorul universitar Ion Pop, membru corespondent al Academiei Române. Teoreticianul avangardei literare este criticul de al cărui destin se leagă de existenţa revistei „Echinox”. Prezenţa domniei sale în oraşul de pe Iza s-a datorat invitaţiei făcute de profesorul Simion Iuga, arhitectul celor nouă manifestări. De ce m-am bucurat de prezenţa distinsului critic şi poet? Deoarece consideră poezia un act de mare gravitate. Sau aşa ar trebui să fie. M-am liniştit, deoarece prezenţa criticului poate inhiba, când s-a anunţat că se va prezenta şi în ipostaza de poet. Deşi a fost un recital de poezie, veghea criticului era prezentă. Tocmai pentru a ne aminti că valorile autentice sunt de natură a asigura funcţionarea unui sistem „automat” de interdicţie a nonvalorii. Acolo sus, la pensiunea Seki, am fost un spectator pentru o lectură aleasă. Mi-am adus aminte ce mi-a spus domnul Ion Pop, într-o sală de clasă din comuna natală Mireşu Mare: că a făcut întotdeauna o distincţie clară, cerută de Maiorescu, nu a confundat omul cu opera. Aşa, echipa lirică alcătuită de criticul Ion Pop a putut trece cu bine punţile emoţiei. Am devenit dramatici în afară de unul. S-au rostit în faţa unui auditoriu format din academicieni, universitari, cercetători, profesori din zonă, dar şi localnici: Gheorghe Pârja, Gavril Ciuban, Vasile Igna, George Achim, Echim Vancea şi Cosmin Perţa. Brusc ne-a venit inima la loc când domnul Pop a îmbrăcat mantia de purpură a poetului. A devenit de-al nostru cum şi era. Numai unul a refuzat dramatismul, asumându-şi parodia. Nu a scăpat nimeni de umorul profund al lui Lucian Perţa. Nici măcar criticul, poetul, academicianul Ion Pop. Acolo, sus, la Pensiunea Seki, l-am văzut prin lentila lui Yves Bonnefoy, adică cu ochii plini de obârşii, dar şi la o masă cu Marcel Raymond vorbind despre Baudelaire şi suprarealism. În ziua aceea de duminică, domnul Pop a fost călăuza noastră întru recitare. Poezii ascultate de oameni, poezii reverberate de dealuri. L-am rugat pe distinsul profesor să-mi trimită un text despre ce s-a întâmplat într-o zi de duminică, 13 august, cu poezia la Săliştea de Sus. A făcut-o şi-i mulţumim şi în numele aşezării lirice în care s-au născut poeţi importanţi. Am simţit o undă din climatul revistei „Echinox”: sub semnul prieteniei exigente: „un însemn de nobleţe al unei tinereţi prelungite frumos sub semnul unei largi solidarităţi de spirit, încă netrădate”. Mulţumim, domnule Jean Pop!
