Trăim într-o continuă instabilitate politică, mulţi români şi-ar dori să nu mai existe conflicte între politicieni, însă democraţia bazată pe pluripartitism presupune dialog, provocare, dispută. În sistemul bazat pe un singur partid, nu există conflict politic real, deci nici libertate de exprimare şi alegere…
Imaginea Parlamentului nu este una de încredere, fiind frecventă părerea că în forul legislativ reprezentanţii poporului votează legile după cum le dictează conducerea partidului, nu după voia lor. Apare într-adevăr o contradicţie, parlamentarul ales de cetăţeni ar vrea să-şi realizeze agenda promisă în campania electorală, dar votează după a partidului şi nu-şi va îndeplini promisiunile făcute, fiind înghiţit de mecanismul din care reprezintă 0,5 la mie.
Eficienţa parlamentarilor depinde de felul în care se impun în partid şi în comisia în care activează. Vor fi acceptate de plen mai ales argumentele culese din teritoriu, după dialogul cu alegătorii. Lăsat de alegători fără argumente, parlamentarul va urma linia partidului şi se va pierde ca iniţiator. Dar dacă alegătorii îi cer să le reprezinte interesele, atunci parlamentarul va avea tăria să amendeze o lege. Deci, alegătorii pot avea rol activ în mecanismul democraţiei reprezentative date de Constituţie. Alegătorii maramureşeni au o relaţie slabă cu aleşii – de vreme ce şi parlamentarii se plîng de acest lucru. Foarte puţini oameni se prezintă în audienţă să propună modificări legislative.
Parlamentarii aleşi la 11 decembrie 2016 şi-au intrat pe deplin în atribuţii, au birouri în judeţ şi consilieri, dau audienţe şi răspund la petiţii – o zi pe săptămînă, vinerea, îi aşteaptă pe cetăţeni. Este important pentru procesul legislativ ca deputaţii şi senatorii să preia problemele oamenilor, din cazurile particulare să se poată convinge dacă o anumită reglementare trebuie modificată ori nu.
Parlamentarii participă în teritoriu la evenimente culturale, sportive, de petrecere a timpului liber (dacă sînt invitaţi), de unde preiau nemulţumirile primarilor. Adesea, pe lîngă procesul legislativ din Senat sau din Camera Deputaţilor, în comisiile parlamentare, parlamentarii exercită un intens lobby pe la ministere şi agenţii şi susţin investiţiile publice, dar atunci cînd intervin pe lîngă autorităţile statului şi se ocupă să susţină interesele unor agenţi economici, confundînd interesul public cu cel privat, apar suspiciunile de corupţie, ceea ce pătează imaginea legislatorilor.
Aceste practici de trafic de influenţă degradează relaţiile dintre aleşi şi alegători. În loc să colecteze idei şi sugestii pentru îmbunătăţirea legislaţiei, parlamentarii lobbyşti se rup de cetăţeni şi urmăresc favorizarea unor entităţi economice dezinteresate de binele public. Partidele politice nu sînt ficţiuni ideologice, ci grupuri de persoane organizate pentru a obţine voturi şi a exercita puterea politică, fie şi prin mijloace extraparlamentare, cum ar fi mitingurile de protest la care participă alegători cu puncte de vedere minoritare.
Acţiunea parlamentarilor este importantă pentru societate, să le dăm încrederea noastră, ei sînt paratrăznetele ce duc voinţa poporului în legislativ. Adesea, o nemulţumire a unui singur cetăţean poate determina o modificare legislativă, dacă reclamaţia ajunge la un parlamentar. Atunci însă cînd parlamentarul aşteaptă la biroul său public şi nu vine nimeni în audienţă, ziua de vineri este pierdută pentru noi toţi! Propunerile scrise trebuie să ajungă la parlamentari pe domenii: drepturile omului, culte, minorităţi, apărare, ordine publică, sănătate, buget finanţe, cultură, economie, agricultură, transporturi, fiecare cu competenţa sa. Celor care nu-şi vor face treaba le vom putea reproşa inactivitatea legislativă cu un motiv clar.
