A devenit un fel de ritual ca la început de an să ne dăm cu părerea despre ploi şi ninsori, despre cîştiguri şi pierderi ori avem mici intuiţii despre cum va fi anul în care am intrat. Urările de sărbători ne sună încă în urechi. Doamne, cîtă bunătate ai pogorît în sufletul pămîntenilor! De la şefii de state la pruncul de lîngă brad au transmis: “Sărbători fericite”, încît şi inima de piatră a tresărit. Şi prefăcuţii au crezut. Deoarece credem că aşa e bine. Prietenul Dan Lupescu din Craiova scrie în mesajul lui: “Iertaţi-vă duşmanii. Împăcaţi-vă cu cei dragi. Mîngîiaţi-vă rudele”. E un îndemn luminos. Sărbătorile se încheie, iar realitatea ne pune multe întrebări. Cine ar trebui să ne răspundă? După cum este alcătuită democraţia, cei care şi-au propus să conducă ţara. Iar noi, cei mulţi, le-am asigurat drumul spre lumea politicii. Nu fac parte dintre aceia care socotesc clasa politică tot o apă şi un pămînt. Zău, în Parlament sînt şi oameni cu gîndire temeinică. Dar şi multă volbură. Care de multe ori năpădeşte cîmpul. După aproape trei decenii de altă rînduială nu prea ştiu, cei în drept, cum să meargă ţara asta spre un bine mai vizibil. Eminescu spunea cu luciditate: “Greşelile politicianului sînt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”. Mi se pare, spusa eminesciană, de o dureroasă actualitate. La final de an, fiecare dintre noi şi-a făcut propria părere despre economie, justiţie, politică, cultură şi ce mai are ţara asta pentru a fi pe faţa pămîntului. Ca să nu vorbesc de dragul vorbirii am fost foarte atent la părerile unor specialişti care sînt sincer preocupaţi de soarta acestei ţări. Avem şi asemenea oameni care nu fac hîrjoneală politică, ci luptă pentru o stare mai bună a lumii româneşti. Nu ştiu de ce nu credem că mai avem semeni pe care îi doare ţara.
Profesorul Mircea Coşea afirmă că sîntem o ţară care trăieşte pe credit. Am înregistrat în 2017 cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană din istoria noastră postdecembristă. Dar este o creştere pe consum. Un consum care nu face bani, ci învîrte banii este dăunător pe termen lung. Avem o creştere foarte mare a deficitului balanţei comerciale. Adică exportăm mult mai puţin decît importăm. Guvernarea de anul trecut va influenţa economia anului în care am intrat. Cînd economia este obligatoriu să devină prioritară. Mai ales că intrăm într-o perioadă extrem de complicată pentru următorii cinci sau zece ani. Să nu uităm că anul viitor urmează un ciclu electoral care blochează economia. Trebuie să înceapă schimbarea modelului de creştere economică, sugerează profesorul. Justiţia a fost şi este în ultima vreme în malaxorul politicii. Multe patimi, multă sfidare din partea oamenilor politici care nu renunţă la modificări la Legile Justiţiei. Pe această temă s-a instaurat multă tensiune în societatea românească. Zău, nici nu mai ştim noi, cei de rînd, cine are dreptate. Cînd azi, spunîndu-se că, prin noile legi ale Justiţiei, România riscă să devină raiul infrastructurilor nu putem avea linişte în propria ţară. Mă întreb: oare cine vrea rău românilor? Nu-mi vine a crede că se coace răul pentru propria ţară. În politica externă sîntem obligaţi la un balet diplomatic extrem de complicat între Uniunea Europeană şi America. Să evităm poziţiile unilaterale sau exclusive. Realitatea globală este des provocatoare. Cum ar fi mutarea ambasadelor la Ierusalim. Liderii de la putere ne promit binele din ţară. Aşa-i de sărbători. La cumpăna de ani au venit acasă mulţi români plecaţi. I-am întîlnit şi în Maramureş. Se întreabă ei: cum e posibil ca o ţară europeană să cunoască cel mai mare exod din istorie pe timp de pace? Povestea e lungă şi dureroasă. Nu stau mult pe acasă că “acolo se munceşte, nu glumă”. De sărbători reînvie afirmaţia alinătoare: “dacă le este bine lor, ne este bine şi nouă”, spun cei rămaşi acasă. Nimic mai fals dacă ne gîndim la soarta ţării. Sentiment care nu se mai poartă. Ba eşti trimis la Caragiale. Un medic care lucrează la o clinică dintr-un oraş german crede: “Faptul că oamenii pleacă e un dezastru”. Dacă este o frică de a pleca este şi frica de a te întoarce acasă! Ne trebuie o primenire a lumii româneşti în anul Centenarului mi-a spus doctorul Stan. Da, poate fi un monument la care ne vom raporta. Mulţi ani, cu bine!
„în Parlament sînt şi oameni cu gîndire temeinică”?
Prevederi de lege privind infractorii, aplicate pedofililor, promovate in Parlament de marii violatori ai neamului Dragnea si “sinistra lui sotie”, „scirbavnicul madular” Stefaneascu, luminati de marele maestru Tariceanu:
1. Orice pedofil este considerat nevinovat până la stabilirea vinovăţiei sale printro hotărâre penală definitivă.
2. Imaginile pedofilului capturate cu camerele de supraveghere nu pot fi folosite în dosarul penal, pentru că ele au fost făcute fără mandat.
3. Este interzis a se publica imaginile pedofilului surprinse de camerele de luat vederi.
4. Parchetul este obligat sa distruga probele de pedofilie obtinute cu ocazia cercetarii facute in alte dosare.
5. Este interzisa difuzarea in media a informatiilor privind mersul anchetei.
6. Pedofilul va fi audiat in prezenta victimelor.
Cind toti pesedeii si aldeii sunt in stare sa voteze, toti, fara exceptie, asemenea prevederi, care ar face din tara, in loc de „Gradina Maicii Domului”, „paradisul infractorilor”, mai pot fi considerati acesti alesi „oameni cu gîndire temeinică”? Mai degraba li s-ar potrivi caracterizarea: „toti o apa si-un pamint”. Sigur constiinta, mintea, sufletul si mai ales unanimitatea lor nu par a fi stapinite de o „gindire temeinica”, ci de insusi… nu vreau sa-i rostesc numele.