Mintea slabă, mintea tare

Preşedintele Liviu Dragnea a propus la Congresul PSD de sîmbătă ca statul să contracteze un credit „uriaş” şi să construiască autostrăzi, spitale, şcoli, terenuri de sport, căi ferate, aeroporturi, hidrocentrale, o centrală atomică, urmînd să-l restituim în 30 de ani. Societatea ar accepta ideea sa, dacă ar fi convinsă că banii vor fi cheltuiţi eficient şi transparent. Între două rele (lipsa de dezvoltare şi dezvoltarea forţată), îl preferăm pe al doilea, avînd în vedere că investiţiile vor aduce locuri de muncă şi salarii, dacă vom primi suficiente garanţii.
Liviu Dragnea trebuie să-i convingă pe contestatari, şi nu sînt puţini şi nici fără susţinere în justiţie şi servicii. Acest politician de vîrf dovedeşte o uimitoare tărie şi răbdare să accepte criticile, pînă la a fi batjocorit (cea mai eficientă metodă de decredibilizare a sa), însă n-ar trebui să le răspundă prin a-i jigni în vreun fel, ci el şi partidul său ar face mai bine să-i consulte, să aibă răbdare cu ei, să-i informeze, să le explice iar şi iar, sperînd că îi vor convinge şi îi vor face să înţeleagă adevărul-adevărat.
Nimic nu-i sigur, societatea e ruptă şi punte între maluri nu există. Dacă PSD-ul nu va reuşi, vom pierde cu toţii, încă o dată. Există riscul ca social democraţii să nu ştie ce fac şi nici măcar să nu ştie că nu ştiu ce fac şi aici ar trebui să intervină opoziţia, Preşedinţia, Academia Română, opinia publică. Pînă la urmă, de majoritate depinde dacă vom merge pe calea unui credit uriaş sau nu.
Protestul devine credibil cînd argumentul nedrept este ambalat atractiv, fiind mereu mai comodă calea scurtă decît judecata cu propria minte, însă dreptatea în acest caz al creditului uriaş nu-i un moft, chit că democraţia ia în seamă majoritatea voturilor exprimate. Adevărul poate fi neglijat de mulţime, însă nu şi învins de manevrele celor care-şi văd doar interesul partinic. De data aceasta ar trebui să se abţină, să nu mai întreţină scandalul, să accepte că depindem unii de alţii. Dacă opoziţia va avea o poziţie demnă, alegătorii vor aprecia intenţia de a trata problema fără a-i face de rîs pe guvernanţi.
Săgeţile politice la adresa puterii vin nu doar din opoziţie, ci şi din celelalte medii ale societăţii, toate fiind un efect al concurenţei, căci mulţi oameni se zăpăcesc prin imitaţie psihologică, se îngrijorează pentru viitor, fierb de furie, tensiunea le creşte şi încep să treiere pleavă, iar vorbele se transformă în ace. Cum le răspunzi? La primul impuls, îi dispreţuieşti, rîzi de ei, nu-i bagi în seamă, dar nu este o soluţie inteligentă să întorci obrazul (dacă nu eşti sfînt), ştiind că mulţimea se căieşte întotdeauna prea tîrziu… Mai bine ar face PSD şi ALDE să înfrunte opiniile contrare, să-şi folosească mintea cea tare, iar dacă au dreptate, poate vor reuşi să schimbe părerile greşite, să „lumineze” minţile contrare.
Altă cale decît acest tip de negociere continuă între opozanţi nu există, calea unică spre prosperitatea comună fiind cunoaşterea asociată cu dreptatea. Cealaltă opţiune este să rămînem în necunoaştere/nedreptate, să ne scăldăm zi de zi în compromisuri, precum bivolii în balta cu noroi. PSD+ALDE să nu depăşească măsura, să nu creadă că aceste partide sînt mai frumoase şi mai deştepte decît celălalt, că nu mai au nevoie de nimic. Schimbarea părerii este obligatorie şi trebuie să-i asculte cu toleranţă pe cei din jur – chiar şi atunci cînd bîrfesc, să îi ia în seamă – chiar dacă nu spun adevărul.
Aşadar, Liviu Dragnea şi aliaţii săi vor avea minte tare dacă vor prezenta garanţii cît mai credibile că investiţiile „uriaşe” pe care le propun vor fi realizate de bună calitate şi la un preţ corect. (Metoda de verificare prin diriginţi de şantier este păguboasă, căci de regulă lucrările publice cedează de îndată ce ies din perioada de garanţie!) Iar a doua grijă a guvernanţilor şi a instituţiilor administrative şi de represiune este să elimine mita prin comision.