Din raportul statistic pe anul 2017, reiese că maramureşenii primesc salariu mediu net mai mic cu 600 de lei decît media pe ţară, ceea ce ne plasează în clasamentul veniturilor pe locul 37 din cele 41 de judeţe; în urmă cu doi ani, eram pe locul 40. Acest indicator reflectă nivelul scăzut de trai: salariul mediu net este la noi de 2.042 lei/lună, faţă de 2.629 lei media naţională, diferenţa fiind de 587 de lei. Nici o explicaţie nu ne poate mulţumi, autorităţile statului ar trebui să susţină o politică economică ce stimulează firmele care produc plus valoare şi dau salarii mari!
Rari sînt muncitorii mulţumiţi, majoritatea au în contractul individual de muncă salariul minim pe economie, 1.900 de lei, deci se întorc acasă cu 1.162 lei, sau cu ceva mai mulţi dacă au copii în întreţinere, bani care abia le ajung pentru a trăi de pe o zi pe alta, pîinea, cartofii, uleiul, ouăle cu 33 de bani şi ceapa uscată se află pe masa lor. Aceşti cetăţeni activi îi acuză pe politicieni că au dublat salariile bugetarilor fără să aibă un motiv economic credibil, iar pe angajatorii privaţi îi acuză că le exploatează forţa de muncă pentru profit şi evaziune fiscală.
Ne întrebăm cum se poate ca social democraţii şi liberal democraţii să dubleze salariile bugetarilor, lăsîndu-i pe muncitori în cele mai grele condiţii de retribuţie? Politica economică a guvernanţilor are efecte negative asupra bunăstării lucrătorilor din firmele private, ceea ce se vede cu măsură în statisticile oficiale. Creşterea nivelului de trai al bugetarilor are ca efect scăderea nivelului de trai al altor categorii sociale, căci puterea de cumpărare a salariului este inferioară celei din urmă cu un an cu 8% şi celei din 2016 cu 16%. Concret, în raportul statistic pe 2017, referitor la judeţul Maramureş, scrie că raportul între indicele cîştigului salarial mediu nominal şi indicele preţurilor de consum era de 108,1% în 2017 faţă de 2016 şi de 116% faţă de 2015, ceea ce înseamnă că pe medie ne apropiem de limita la care salariul mediu va fi bătut de inflaţie şi preţuri în 2018.
Economia reală are reguli neiertătoare şi se reflectă statistic în cele mai mici salarii din ţară, în ale muncitorilor din grila 1. În zadar au bugetarii salarii dublate, triplate cu sporurile, dacă cei din sectorul primar şi secundar trăiesc sub pragul sărăciei. Sînt importante şi serviciile publice (sănătatea, asistenţa socială, învăţămîntul, administraţia, poliţia, securitatea şi apărarea), însă ţara nu poate funcţiona fără economia reală care produce bunuri, servicii şi surse de venit pentru lucrători. Există un raport între creşterea economică, inflaţie şi şomaj, astfel ca ordinea economică să nu fie inversată. Nu putem trăi cu hîrtie!
O altă cauză pentru care salariul mediu brut şi net al maramureşenilor se află sub media pe ţară este dată de structura economică simplistă, în care domină firmele din ramuri precum prelucrarea lemnului, confecţii, textile, alimente, în vreme ce întreprinderile cu salarii mari (şi risc pe măsură) din minerit şi metalurgie au fost închise în anii 2000. Se adaugă factorii demografici, în fiecare an se pensionează 500 de salariaţi, populaţia îmbătrîneşte, nu mai poate munci, numărul persoanelor cu vîrsta peste 70 de ani a urcat de la 35.000 în anul 2000 la 50.000 azi. Se nasc 4.500 de copii pe an şi mor 5.500 de maramureşeni, deci sporul natural este negativ, an de an dispare un „sat” cu o mie de oameni!
Maramureşul are 524.000 de locuitori în 290 de localităţi mari şi mici. Puterea economică a judeţului este de 2 miliarde de euro (4.000 euro pe cap), sub media pe ţară, semn de atenţionare că produsele realizate de industrie au grad scăzut de complexitate, valoare nou creată redusă, aport mic la valoarea adăugată brută. Să reordonăm deci economia cu accent pe industrie şi agricultură, nu pe comerţ şi servicii!
