Parlamentul a modificat Codul rutier, în sensul că dispozitivele de tipul radar trebuie presemnalizate înainte cu 500 de metri în intravilan şi cu 2.000 de metri în extravilan. Şoferii sînt bucuroşi că nu vor mai fi „pîndiţi” din maşini MAI neinscripţionate, dar agenţii de circulaţie ne atenţionează că numărul de accidente mortale şi grave va creşte: „Un autovehicul cu viteză mare devine o armă” spun ei. Ministerul Administraţiei şi Internelor n-a susţinut noua reglementare, însă legea a fost votată de toate partidele (cu excepţia USR) şi va intra în vigoare, chit că limitează eficienţa poliţiei rutiere, dacă preşedintele n-o va trimite la Curtea Constituţională – avînd în vedere numărul de morţi în accidente rutiere, cel mai mare din Europa, de aproape o sută la un milion de locuitori. Să o trimită la CC!
Ţinînd cont că amenzile de circulaţie constituie venit la bugetul local, ar trebui ca numărul controalelor radar să crească. Dorim ca Poliţia să fie activă în abordarea fenomenului infracţional, nu pasivă, cum îşi propune legea. Cei 50.000 de agenţi şi ofiţeri, cu vîrsta medie de 37 de ani, sînt plătiţi cu 3 miliarde de lei pe an, salariul mediu brut fiind de 5.000 de lei pe lună, iar numărul infracţiunilor pe care le instrumentează este de 600.000 pe an. Accidentele de circulaţie sînt de departe cele mai dureroase, omoară 1.951 de oameni (în anul 2017), maximul de morţi fiind în 1990, peste 5.000, şi în 2008, peste 4.000. A explodat numărul de accidente pe drumuri tocmai în anii de liberalizare a importului de maşini din occident.
În 2013, se spune că autorităţile de interne ar fi montat radare doar pe autovehicule inscripţionate „Poliţia rutieră” şi situaţia accidentelor s-a înrăutăţit. Dacă radarele vor fi presemnalizate, este de aşteptat să se întîmple la fel. Soluţia de compromis ar fi ca statul să monteze mai multe radare, ca sistemul să fie menţinut sub control continuu. Vitezomanul vrea să ajungă la destinaţie mai repede cu un ceas, riscînd de regulă viaţa altora, nu pe a lui, simţindu-se protejat de caroseria cu tablă de 1 mm şi de cele şase airbaguri. Adesea nu este!
Legea pare democratică, dar s-ar putea ca eficienţa poliţiei să nu fie cea pe care parlamentarii o prevăd. Ce se va întîmpla dacă vor constata peste un an-doi că numărul de morţi s-a dublat? Că numărul de răniţi grav creşte peste 8.172 pe an, că numărul de răniţi uşor depăşeşte 3.603?!… Principiul precauţiei ar trebui să-i determine pe aleşi să caute soluţii intermediare, fazate. (Se spune că în Germania poliţia acţionează şi în civil, fără însemne, şi intervine punctual, pentru a-i sancţiona pe vitezomani.)
Dorim să circulăm fără riscul ca un şofer teribilist să ne lovească la 120 km pe oră. În aceste cazuri, închisoarea cu suspendare pentru omor din culpă este prea blîndă. În zadar îi sancţionezi financiar pe şoferi, dacă legea penală consideră că omorul din culpă, prin imprudenţă şi neatenţie, este scuzabil şi ucigaşul nu face nici o zi de recluziune corecţională. Are nevoie de închisoare pentru a se gîndi care este valoarea vieţii unui om!
Modificarea Codului rutier vine în spiritul apărării drepturilor cetăţeanului care doreşte să conteste amenzile de circulaţie în instanţă, dar nu şi în interesul celor o mie sau două mii de victime ale unor şoferi inconştienţi. Poliţia acoperă cu radarul puţine drumuri, 2-3%, ceea ce ridică semne de întrebare dacă agenţii cu caschetă îşi fac treaba cu profesionalism şi dedicaţie sau doar simulează. Oricît de eficientă ar fi poliţia albă, traficul va fi în continuare o „junglă” pînă cînd nu vor înţelege mai mulţi dintre cetăţeni că legile sînt scrise în interesul siguranţei rutiere, nu pentru a fi încălcate cu nonşalanţă.
Proiectul pentru modificarea articolului 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (Codul rutier) a fost trimis pe 11 iulie 2018 spre promulgare la preşedintele Klaus Iohannis. Avînd în vedere că legea a fost votată de aproape toţi parlamentarii, mai există doar şansa controlului de constituţionalitate, pe motivul că legea nu protejează dreptul la viaţă.
