1 Decembrie 1918 – Memoria locurilor Marii Uniri

0
269

La Apelul Consiliului Naţional Român Central de la Arad, în luna noiembrie a anului 1918, s-au constituit sfaturi naţionale române locale. În urma unor adunări plebiscitare, acestea au predat puterea administrativă gărzilor naţionale române şi au desemnat delegaţi cu credenţional pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
La 22 noiembrie 1918, în Piaţa Centrală din oraşul reşedinţă de comitat Sighet, a avut loc o mare adunare a românilor (peste 5.000) de pe cele două maluri ale Tisei. La acea manifestare, a fost ales ca preşedinte al Sfatului Naţional Român Comitatens Maramureş avocatul Dr. Vasile Chindriş, el a fost primul care a jurat pe drapelul românesc, fluturându-l deasupra capului şi a mulţimii, în plin centrul Sighetului şi în plin Imperiu Austro-Ungar, încă!
La 27 noiembrie 1918, au avut loc adunări ale cercurilor electorale în: Sat Slatina (azi, Ucraina), Săpânţa, Vişeul de Jos, Ocna Şugatag, Baia Mare, Seini ş.a.

Drumul spre Alba Iulia

– 28 noiembrie 1918, ora 8, delegaţia din Sighet, cu carele, a plecat spre Baia Mare – Giuleşti – Crăceşti (Mara) – Fântâna lui Pintea (de pe Gutâi) – Baia Sprie – Baia Mare
– 29 noiembrie 1918, din gara Baia Mare, cu trenul, delegaţii au plecat spre Alba Iulia, prin Dej – Gherla – Cluj
– 3 noiembrie 1918, din gara Cluj, au plecat mai departe: Cocearda (Războieni) – Teiuş – Alba Iulia

Preeminenţe maramureşene la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

– Delegaţia maramureşenilor a deschis defilarea de pe Câmpul de la Alba Iulia
– maramureşenii au avut cel mai mare stegar cu cel mai mare steag
– singurul mort al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, stegarul martir Ion Arion, răpus de gloanţele duşmanilor, a fost în vagonul maramureşenilor
– Dr. Gheorghe Pop de Băseşti, supranumit „bătrânul naţiei” de către Nicolae Iorga, a fost ales preşedinte al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia
– în Protocolul de la Petrova, întocmit cu ocazia Adunării din 17 noiembrie 1918, se scrie că a fost intonat cântecul „Deşteaptă-te române!”, imnul nostru naţional, o previziune genială, singurul document în care se face această menţiune
– făuritorii Marii Uniri au avut o credinţă mistică în victoria luptei lor, iar unii dintre ei spuneau că măcar mormântul lor va dăinui în pământul patrie, chiar dacă ei n-ar ajunge să trăiască această bucurie. Ei erau atât de încredinţaţi în dreptatea luptei lor şi credeau că nu poţi aştepta a doua venire a lui Iisus Hristos decât în ţărâna proprie; acesta fiind şi unul din motivele practicării cimitirelor de familie, de neam, în grădină, lângă casă.
Dr. Ilie Gherheş
Foto: Cristian Robescu

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.