• Locuri ale Memoriei Marii Uniri
O lecţie de istorie pentru actuala generaţie în incinta Muzeului Satului din Baia Mare. De Ziua Europeană a Patrimoniului, la Casa din Petrova, unde a locuit dr. Gheorghe Bilaşcu, au fost expuse imagini ce ilustrează momentul Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918. Sub fotografiile expuse există inscripţionate şi explicaţiile necesare, astfel încât privitorii pot descoperi “cum s-au organizat maramureşenii, cum au ajuns în Baia Mare, cum s-au urcat în tren, cum au ajuns în Alba Iulia, ce au făcut acolo”. Expoziţia rămâne deschisă la muzeu şi în zilele următoare.
• Faţa ascunsă a Marii Uniri
La vernisajul expoziţiei “1 Decembrie 1918-Locuri ale memoriei Marii Uniri din actualul judeţ Maramureş “, personalităţile invitate le-au vorbit copiilor despre o pagină din istoria acestui spaţiu. A fost o lecţie de istorie “pe viu”, la una dintre casele memoriale ce poartă amprenta doctorului Gheorghe Bilaşcu, o figură importantă nu numai pentru istoria Medicinei, ci şi în istoria Marii Uniri. Aici s-au spus şi lucruri “ascunse” despre acel moment de la Alba Iulia.
“De exemplu, la Vişeu de Sus era un mare bogătaş, Pop Simon, care ameninţa că dacă cineva va vorbi despre Unirea cu România, el cu mâna lui îi va împuşca. De aceea, întâlnirea pentru desemnarea delegaţiei care va pleca la Alba Iulia a avut loc în Vişeu de Jos. În plus, din cei 5 delegaţi au rămas 3. Acest bogătaş avea un restaurant şi acolo a pus un afiş: accesul câinilor şi conversaţia valahă strict interzise. Deci, nu toată lumea a vrut unire. Acest bogătaş era român, dar care s-a predat intereselor sale, teoriilor maghiare”, a amintit istoricul Ilie Gherheş. El a mai relatat o altă întâmplare de pe strada Mare din Sighetu Marmaţiei. În 1910, trei doctori în drept au vorbit româneşte, iar “obrăznicia valahilor” a fost condamnată într-unul din ziarele maghiare ale vremii.
“Nici toţi dascălii nu au fost pentru Unire. În Slătioara era un învăţător care nu voia să fie de partea Unirii. Şi atunci ţăranii îi făceau cadou în fiecare zi câte un şarpe, doi, câţi puteau prinde şi îi puneau pe prag acasă. Aşa au scăpat de el ca să nu mai facă politică”, a mai spus istoricul.
• “Avem istoria în sânge”
Mobilizarea maramureşenilor de la acea vreme pentru momentul Marii Uniri a fost o adevărată “aventură istorică”. “Aveau doar garanţia sângelui şi a sufletului de român”, a mai spus Ilie Gherheş. El a mai punctat aspecte importante despre implicarea maramureşenilor în acest act istoric. “Maramureşenii sunt cei care deschid defilarea din Alba Iulia. Aveau cel mai mare stegar de pe câmpul lui Horea din Alba Iulia. În trenul maramureşenilor a fost singurul mort, stegarul Ion Arion dintr-o comună din judeţul Cluj. Istoria noastră este fascinantă. Noi nu trebuie să ne silim să învăţăm istoria pentru că o avem în sânge”, a adăugat Ilie Gherheş.
• “E important să mergi la astfel de case memoriale”
De altfel, cei prezenţi i-au sfătuit pe participanţi să nu ocolească instituţiile muzeale şi cu atât mai mult casele memoriale pentru că de acolo vor învăţa cu adevărat istoria. “E important să mergi la astfel de case memoriale, monumente istorice sau case incluse în patrimoniul oraşului, al comunei în care vă găsiţi pentru că de acolo puteţi învăţa foarte multe lucruri. O casă memorială nu este importantă doar din punctul de vedere al arhitecturii, al construcţiei, ci reprezintă toate rămăşiţele pe care acel om foarte important pentru localitate, comunitate sau ţară le-a lăsat în urmă. Şi noi avem aici în Maramureş astfel de clădiri legate de Marea Unire din 1918. Ele rămân nişte locuri ale trecerii unor oameni extraordinari”, a declarat Aura Pintea, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş.
• “Nu e un lux patriotismul, iubirea de neam şi de credinţă, ci e o necesitate”
Şi sculptorul Ioan Marchiş a făcut apel la a nu ne uita rădăcinile. “Există două feluri de unire: există o unire din cer. Toţi suntem uniţi printr-un fir roşu, universal, prin Dumnezeu. Mai există o horă în sufletul omului, a rădăcinilor. Trebuie să fim legaţi de rădăcină, să fim o verigă dintr-un lanţ al istoriei, altfel dispărem din istorie. Trebuie să nu ne pierdem credinţa, pentru că altfel dispărem din cer. Şi aceste două lanţuri trebuie să se unească. Aşa cum e răsucirea aceasta a fusului. Fusul care se răsuceşte şi uneşte. Nu e un lux patriotismul, iubirea de neam şi de credinţă, ci e o necesitate. De aceea mi se par foarte utile aceste întâlniri”, a punctat Ioan Marchiş
La final, copiii din Petrova au prezentat un program de poezii şi cântece patriotice.
