In memoriam, Augustin Cozmuța

0
79

S-a schimbat iarăși fila din calendar. Este noiembrie. Prin tradiție, luna noiembrie începe prin pomenirea tuturor celor care nu mai sunt printre noi, care au trecut în veșnicie, de care ne-am despărțit pentru totdeauna. Ducem flori la cimitir pentru morminte și lumânări ca să aprindem pentru sufletele lor, spre a fi măcar o clipă în comuniune cu ei, cei plecați dintre noi în așa-zisa lume de dincolo, spre liniștea și pacea eternă, de unde nu dau niciun semnal că știu câte ceva despre noi, cei rămași în lumea de dincoace de râul Styx. Pierderea unui om doare. Despărțirea de un om doare. Iar moartea cuiva mai ales apropiat reprezintă o ruptură în curgerea firească a naturii, un accident menit să descumpănească armonia cu care ne-am obișnuit, o rană care cere timp și răbdare spre a se ameliora. Faptul că ne amintim de ei și îi evocăm e ca și cum le-am prelungi existența aici printre noi, e ca și cum ar fi plecați într-o călătorie și urmează să se întoarcă… Dumnezeu să-l odihnească în pace pe soțul, tatăl, bunicul Augustin Cozmuța (14 noiembrie 1944 – 22 noiembrie 2015) în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea întristarea și supărarea!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.