Acest articol am vrut să-l construiesc din cuvinte supărate după întâmplările din Parlamentul României, unde au pătruns mulți arici. Când mă așteptam la o armonie în discursuri, fie ea și formală, la Adunarea Solemnă din Parlament, am asistat la o aroganță politică care a pătat sărbătoarea Centenarului. Războiul politic, în preajma zilei astrale a României, s-a mutat în Casa Țării. Orice om de bună-credință și-a spus: nu puteați aștepta până după sărbătoare? Nici vorbă. Președintele a început cu un discurs cu înțepături. Cu o lectură fără fior, șeful statului a simțit nevoia să aducă în Parlament un insectar. Pentru a fixa fluturii din câmpul politicii. După ce a spus, printre multe altele de bine, că: „Românii vor lideri cinstiți” ( adevărat!), cei rânduiți la tribună să vorbească nu s-au lăsat învinși de cuvintele președintelui. Așa, solemnitatea din Parlament a fost presărată cu tristețe.
Noaptea a fost un sfetnic bun. În Ziua de 1 Decembrie, în mare parte, liderii politici s-au adaptat, oarecum, Marelui Eveniment. Am auzit îndemnuri pentru unitate națională. A fost o paradă militară fastuoasă la București, o paradă istorică. Aproximativ 4000 de militari și specialiști români, la care s-au adăugat peste 500 de militari din mai multe țări aliate și partenere, au trecut pe sub Arcul de Triumf. Au mai defilat mijloace tehnice, aeronave, inclusiv primele blindate Piranha 5. În tribuna oficială i-am văzut așezați, umăr lângă umăr, pe conducătorii țării. Cu eșarfe tricolore, au primit onorul militar președintele României, Klaus Iohannis, premierul Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea a sfidat gripa, iar Călin Popescu Tăriceanu a renunțat la curse și a ascultat chemarea țării la Centenar.
Așa da, oameni iubitori de glie și popor! Deși președintele Iohannis nu le-a întins mâna. Alături erau foștii președinți Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Cu toate că nu i-am văzut vorbind între ei, din cauza gerului politic, am admirat că la un veac de la Marea Unire liderii României au înțeles că este nevoie să fie împreună. Chiar în tăcere. Apoi s-au împărțit. Unii la Alba Iulia, alții la Focșani. Manifestări impresionante au avut loc și în celelalte așezări ale țării. Căruțele plecate din Maramureș au avut o mare încărcătură simbolică. Au dus și români din dreapta Tisei, în frunte cu Vasile Ona Jotu. S-au întâlnit cu cele din Covasna. Istoricul Ilie Gherheș, aflat la Alba Iulia, mi-a descris sumar atmosfera din Cetatea Unirii. Participanții, foarte mulți tineri, înfășurați în tricolor parcă purtau țara cu ei, s-a exprimat plastic Ilie.
În Ziua de 1 Decembrie, la Alba Iulia, în fața Catedralei Încoronării, oficiali și oameni veniți din țară, dar și mai de departe au reconstituit Marea Adunare Națională de acum un veac. Au venit și români din Basarabia, Bucovina și Valea Timocului. S-a spus că au fost peste 150 000 de oameni. În urmă cu un veac, aici s-a citit de către episcopul Iuliu Hossu Proclamația de unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Apoi, l-a îmbrățișat pe episcopul ortodox Miron Cristea, viitorul Patriarh al României. Acel splendid gest de unire creștină se putea repeta și în această zi, care ne-a fost dat să o trăim. Se cuvenea să i se adreseze un cuvânt de recunoștință regelui Ferdinand Întregitorul, că tot era statuia aproape. O altă stângăcie mi s-a părut uitarea Reginei Maria. Doresc a reaminti că Biserica și Monarhia au avut o contribuție covârșitoare la Marea Unire. M-a impresionat basarabeanul Ion Mărgineanu, fost profesor universitar și deputat în Parlamentul Republicii Moldova, care a venit de la Bălți la Alba Iulia (520 km), pentru a se ruga în Catedrala Reîntregirii.
Nu mi-am explicat de ce nu au fost la București ori la Alba Iulia personalități politice sau culturale de la Chișinău. Absența celor de la Cernăuți mi-o explic cumva. Aflu că Marea Unire a fost cinstită și în Parlamentul de dincolo de Prut. A mai fost și o paradă militară și la Focșani. Micile mele observații nu sunt făcute cu supărare. Ci tocmai pentru a întregi mărețul tablou al unui veac românesc. Am văzut o solemnitate cerută de ziua de răscruce! Cinstirea memoriei eroilor. Militari semeți în ținuta de paradă, eleganța pasului de front, uniformele unui veac, tinere de gardă la drapel, cai țanțoși și multe steaguri tricolore. Inimile aveau forma de privighetori.
M-am întors în istorie pentru a depune mărturie recunoștința pentru spiritul unionist. Românii au dat tot ce aveau mai bun de dat. S-a vorbit din suflet, s-a cântat cu patos. O zi de neuitat. O zi cât veacul. La mulți ani, România!
