După cum v-am promis, voi consemna fiecare număr din publicația independentă „Ziarele României Mari” (editor britanicul Peter McGee), o colecție unică de presă românească, ce va întruni 52 de ediții cu ziarele din epocă, retipărite așa cum au apărut. Numărul 2, din 4 decembrie, abordează o temă mai puțin cunoscută în profunzimea ei: intrarea armatei române în Budapesta (4 august 1919). Colecția se folosește de publicațiile „Adevărul”, „Dimineața”, „Gazeta Transilvaniei” și „Viitorul”, publicații atente la evenimente, publicând pe prima pagină știrile de atunci.
O sursă fascinantă de reconstituire a unui timp istoric, în care ni se așeza țara modernă. Dar să reamintim împrejurările. Pentru România, anul 1919 s-a dovedit a fi mai complicat decât se credea. Războiul nu s-a încheiat odată cu Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Pericolele veneau atât dinspre Răsărit, ca urmare a intențiilor puterii bolșevice de a instaura și în România o republică sovietică, dar și dinspre Apus, după proclamarea în Ungaria a republicii sfaturilor a lui Bela Kun. Era un transilvănean care s-a remarcat de tânăr ca militant socialist. A fost instruit în operațiuni de subversiune și tactici de preluare a puterii. Apropiat al lui Lenin, a ajuns în eșaloanele superioare ale mișcării comuniste. A preluat puterea în Ungaria.
Rusia sovietică, dar nici Ucraina, nu erau dispuse să recunoască unirea Basarabiei și Bucovinei cu România. Detașamente sovietice au ocupat Hotinul. La originea acestor atacuri s-a aflat bulgarul Cristian Rakovski, numit de Lenin la conducerea Ucrainei. Era convins că revoluția mondială a proletariatului era inevitabilă. Declarase prioritară intervenția militară împotriva României. Bela Kun punea o presiune suplimentară asupra granițelor românești. Armata ungară a trecut la atac în zona Munților Apuseni. Riposta românească nu s-a lăsat așteptată – trupele române ocupând orașele Satu Mare, Carei, Salonta și Oradea Mare. Din Est veneau semnale că Moscova și Kievul se pregăteau de atac. Au formulat note ultimative că România trebuia să evacueze Basarabia și Bucovina în 48 de ore. Trupe sovietice au trecut Nistrul și au ocupat Tighina. S-au retras după ce au suferit pierderi mari. În Vest s-a sporit starea de nesiguranță.
Bela Kun a declanșat ofensiva de pe Tisa. După o săptămână, atacul ungar a fost respins iar armata română s-a aflat în ofensivă. La trecerea Tisei, de către trupele române, au asistat Regele Ferdinand, Regina Maria și Ion I. C. Brătianu. Regina consemna în Jurnalul său că la Carei „chiar și ungurii au venit să-i mulțumească regelui pentru că au fost salvați de bolșevici de către armata română.” La 4 august, trupele române, conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu, au intrat în Budapesta. Bela Kun a fugit la Viena, echivalând cu sfârșitul experimentului bolșevic din Ungaria. În cele patru luni de administrare a capitalei ungare, de către militarii români, au fost reorganizate serviciile publice, s-a oferit sprijin populației civile afectate de război, s-au luat măsuri pentru organizarea armatei naționale ungare.
Toate acestea sunt consemnate de ziarele epocii. Este istoria consemnată de presă. În noiembrie 1919, armata română începe retragerea din Ungaria. Cu acest prilej, generalul român a dat o Proclamație. Documentul impresionează prin tonul reținut, care menajează sensibilitățile populației budapestane. Armata română se prezintă mai degrabă ca un aliat al populației în lupta împotriva bolșevismului. Ocuparea Budapestei nu a fost o operațiune militară agresivă, ci un act legitim de apărare. Populația Budapestei era considerată victima regimului bolșevic. Povestea cu opinca agățată de Parlamentul din Budapesta face parte din folclorul vremii. Năstrușnicul gest, cu opinca, a aparținut sergentului oltean Iordan.
Un articol de ziar preciza că regele Ferdinand a interzis arborarea tricolorului românesc pentru a nu leza mândria națională a localnicilor. Multe articole subliniază că intervenția trupelor române avea legitimitate pentru că acționa cu acordul și în interesul Comisiei Interaliate. Misiunea trupelor române a fost de apărare a Europei de pericolul bolșevic. Bela Kun și Cristian Rakovski au fost lichidați, la Moscova, de oamenii lui Stalin, fiind învinuiți de o relație specială cu Troțki. Soarta revoluției mondiale se jucase odată cu cea a României. Pericolul bolșevic a fost înlăturat, iar experimentul comunist amânat pentru sfârșitul altui război.
Un timp frământat, văzut prin ochii presei. În numărul 3 (apare mâine, 11 decembrie) puteți citi ziarele istorice care scriu despre tratatele de pace care au recunoscut Unirea din 1918.
