Când ştii că poezia se mai adapă încă din apele cerului de la Deseşti, ori vezi Coconii Deseştiului şi Fetele şi feciorii de pe Mara ţinând vie tradiţia jocului în sat, fie şi în zile de sărbătoare, într-o lume în care fiinţa se risipeşte în cele patru zări sub chemarea unui bine vremelnic, înţelegi, totuşi, că numai luând şi dând suflet şi cunoaştere poţi astăzi să rămâi nealterat. Iar proiectele educaţionale transnaţionale sunt o cale de cunoaştere, dar şi de deschidere spre lume, arătând câte ceva din sufletul şi valorile româneşti.
Începând cu 1 septembrie 2017, pe o perioadă de 24 de luni, până în 31 august 2019, Şcoala Gimnazială „Alexandru Ivasiuc” din Baia Mare este partener, alături de şcoli din Slovacia, Turcia, Polonia, Suedia şi Portugalia în Proiectul Educaţional Erasmus+ – „Gândire COmputaţională şi abilităţi digitale în educaţia europeană pentru toţi”, având drept coordonator principal Istituto Comprensivo di Carrara e Paesi a Monte, Italia.
Dincolo de obiectivele stricte ale proiectului, care se vor reflecta în produsele finale, există şi beneficii de natură culturală şi în ceea ce priveşte comunicarea. Elevii care participă la activităţile din ţările partenere cunosc alţi copii de vârste apropiate, se familiarizează cu obiceiurile lor şi comunică în limba engleză, limba proiectului. România a fost invitată ca partener în acest proiect alături de ţara coordonatoare la nivel european, Italia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Suedia şi Turcia.
De fapt, parteneriatul a venit ca o propunere din partea Italiei, iar şcoala noastră a acceptat invitaţia ca pe o provocare, o oportunitate de a valorifica şi îmbunătăţi competenţele digitale ale elevilor şi ca pe o posibilitate de a ne confrunta şi compara cu alte sisteme de învăţământ pentru ca, prin experienţele dobândite, să aducem schimbarea şi deschiderea şi în învăţământul local. Tema proiectului a venit ca o necesitate într-o lume în continuă schimbare, căreia tinerii trebuie să înveţe să îi facă faţă. Adică, tehnologia ne invadează din ce în ce mai mult existenţa, iar viitorii cetăţeni trebuie să ştie să profite la maximum de ceea ce ea aduce pozitiv.
Participarea şcolii noastre la acest proiect implică şi anumite obligaţii, printre altele şi pe aceea de a determina schimbarea… or, ca să determini schimbarea, trebuie să îţi faci cunoscute acţiunile. În acest sens, împreună cu câţiva colegi din echipa de proiect am organizat acţiuni de prezentare a şcolii şi popularizare a proiectului Erasmus+ pe care îl derulăm: am fost oaspeţi ai Şcolii Gimnaziale Satulung – judeţul Maramureş, ai Colegiului Silvic „Transilvania” din Năsăud, respectiv ai Şcolii Gimnaziale Telciu din judeţul Bistriţa-Năsăud, unde am fost primiţi călduros şi urmăriţi cu interes atunci când am prezentat şi reprezentat şcoala prin sceneta „Visul unui robot” sau printr-un material PowerPoint.
Am dorit să împărtăşim experienţele culturale şi cele legate de concepţiile despre educaţie de acolo şi colegilor profesori şi copiilor de la Şcoala Gimnazială Deseşti. Cu sprijinul domnului viceprimar Vasile Verdeş, am organizat o zi de activităţi pe această temă. Astfel, după ce am făcut o prezentare a proiectului, împreună cu profesoara Firuţa Vele, elevii clasei a VI-a au învăţat câte ceva despre paşii de programare, folosind platforma SCRATCH.MIT.EDU, alături de colegii lor din Baia Mare, sub îndrumarea profesorului Ionuţ Şandor, ori au combinat exerciţiile de codificare-decodificare în recapitularea vocabularului tematic – „les aliments” – într-o lecţie de limba franceză.
Am constatat cu plăcere că noţiunile de programare şi platformele de sprijin pentru învăţarea acesteia nu le sunt străine copiilor din Deseşti. Ca nişte mici exploratori, acasă „au iscodit” şi au pus în practică lucruri despre care, la şcoală, profesorul a putut doar să le amintească, fiindcă programa actuală nu permite activităţi extinse pe această temă. Abia din anul şcolar trecut, noţiunile de programare fac parte din curriculum pentru elevii din clasa a V-a.
De asemenea, lecţia recapitulativă de limba franceză a decurs firesc, plăcut, elevii arătându-se buni cunoscători ai vocabularului abordat şi foarte receptivi la provocarea interdisciplinară – folosind coduri binare pentru literele alfabetului, au „scris” şi „citit” cuvinte şi propoziţii, într-o joacă antrenantă.
Am deschis astfel, două mici ferestre spre un altfel de şcoală, spre orizonturi care pot fi explorate şi de copiii din Deseşti, ajutaţi de profesorii lor.
La venirea toamnei, odată cu trecerea într-un nou an şcolar, am pornit nerăbdători spre şcoala parteneră din Klagshamn, Suedia. Această întâlnire „pe viu” cu un sistem de educaţie din ţările scandinave ne-a dezvăluit o abordare total diferită a conceptului de educaţie. Aş putea spune că acolo, într-o şcoală publică suedeză, aflată la câţiva kilometri de oraşul Malmö, am văzut că se poate studia cu rezultate foarte bune, într-o atmosferă degajată, într-un sistem care nu pune deloc accent pe competiţie. În concepţia educatorilor suedezi, dacă un elev îşi îndeplineşte sarcina de lucru, este încurajat să îşi folosească timpul pentru a-i sprijini şi pe alţii să ajungă la finalul activităţii propuse. Este o şcoală în care fiecare pare să ştie ce are de făcut, fără constrângerea clopoţelului – elevi şi profesori se reunesc şi se despart la începutul şi finalul orelor de curs, pe care le urmează conform orarelor cunoscute. Nimic, nici măcar vizita mai multor dascăli străini, nu părea să le perturbe activităţile bine rânduite. Deosebit de interesante au fost participarea la o conferinţă despre învăţarea într-o lume a multilingvismului şi dificultăţile pe care aceasta le presupune, susţinută de Jim Cummins de la Universitatea din Toronto, sau „întâlnirea” cu roboţii NAO, aduşi de specialişti din Malmö.
Experienţele trăite până acum atât prin activităţile desfăşurate în proiect, cât şi în timpul deplasărilor la diversele şcoli partenere ne-au întărit convingerea că deschiderea spre Occident, spre alte viziuni asupra felului în care se face educaţie – mult mai practic, mai relaxat, mai activ – reprezintă o sursă de inspiraţie pentru schimbarea necesară în învăţământul românesc şi care, până la urmă, trebuie să vină de la fiecare.
