Crima de la Iași

0
94

Rămân consecvent promisiunii făcute: comentez săptămânal Ediția „Ziarele României Mari”, o colecție unică în presa românească, convertită în mici lecții de istorie. Cu argumentele presei. Proiectul național românesc, împlinit cu Marea Unire, a făcut loc celui de omogenizare și discriminare etnică. După Marea Unire, România a cunoscut o radicalizare a opțiunilor politice. Confruntarea, dintre democrație și spiritul autoritar, a fost foarte violentă. Ideea comunistă, îndreptată împotriva statului național, a generat curente radicale. Lupta împotriva „primejdiei roșii” a căpătat și alte înțelesuri. Unul dintre ele a fost orientarea antisemită. Războiul și revoluția bolșevică au dat un nou impuls curentelor naționaliste. Care au prins contur politic în România. Pe acest fond a avut loc asasinarea prefectului de poliție din Iași, Constantin Manciu (25 octombrie 1924) de către studentul, la acea vreme, Zelea Codreanu.
Avem la îndemână numărul 8 al Ediției. Ziarele „Dimineața” și „Viitorul” își deschid prima pagină cu crima de la Iași. Zelea Codreanu și-a făcut intrarea în politică printr-un asasinat. Iar nefericita lui achitare, în procesul care a urmat, i-a oferit o falsă legitimitate, pe care s-a construit aura Căpitanului. Prin această crimă intră în scena politică românească extrema dreaptă. Cu consecințe serioase pentru perioada interbelică. Principalul exponent al curentului antisemit a fost, la început, A. C. Cuza, profesor de economie politică la Universitatea din Iași. A creat în anul 1923 Liga Apărării Național-Creștine, care preconiza, printre altele, diminuarea poziției Parlamentului, combaterea comunismului, expulzarea evreilor din toate domeniile vieții economice și culturale, creșterea rolului Bisericii ortodoxe în viața statului. Unul dintre adepții înfocați a fost Corneliu Zelea Codreanu, care în anul 1927 a creat propria organizație extremistă, Legiunea Arhanghelului Mihail, cu o secție politică cunoscută sub numele de Garda de Fier.
Extrema dreaptă avea o doctrină economică vagă. Avea un cult pentru militari. Inamicii principali erau sistemul democrației parlamentare și partidele politice tradiționale. Avea propuneri atrăgătoare: ștergerea datoriilor făcute la bănci și cămătari și stârpirea hoției. Aderenții erau câștigați prin acțiuni cu rezultate imediate: repararea sau construirea de biserici, organizarea de cantine și magazine muncitorești. Ziarul „Dimineața”, de marți 28 octombrie 1924, prezenta pe prima pagină filmul asasinatului lui Manciu. Criminalul și victima luau parte la același proces de pe poziții antagonice. După suspendarea ședinței, cei doi au părăsit sala. Pentru ziariști nu e clar dacă prefectul Manciu și Codreanu ar fi schimbat vreo vorbă. În timp ce coborau treptele, s-au auzit trei focuri de armă. Unul dintre gloanțe a pătruns în partea stângă a capului, ucigându-l pe prefect. Au mai fost răniți inspectorul Closs și subcomisarul Hușanu.
Despre criminal, ziarul scria că este un emul al lui A. C. Cuza, iar gestul este un amestec de fanatism, cruzime și sete de celebritate. Pricina crimei a fost revolta studenților arestați de poliție și supuși unui tratament dur, la care a participat și prefectul. Care a dorit, spun ziarele, să aducă sub ascultare grupurile turbulente de studenți. Și a plătit cu viața. Sociologul Petre Andrei l-a învinuit pe A. C. Cuza că se află la originea crimei. Procesul a ținut capul de afiș al marilor ziare, iar sentința de achitare i-a transformat pe complotiști în eroi.
O, justiție! Legionarii făceau apologia morții. Credeau că democrația parlamentară este condamnată la pieire, făcându-se vinovată de scindarea națiunii. Zelea Codreanu s-a contopit cu mișcarea legionară. A fost condamnat la 10 ani de muncă silnică și omorât în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, din ordinul Regelui Carol II și al ministrului de interne Armand Călinescu. E bine de știut că perioada de după Marea Unire a avut frământările ei. Unele extrem de încordate. De unde se vede că extremele, oricând, sunt periculoase. Martore stau ziarele vremii.
Astăzi, 29 ianuarie, a apărut numărul 9 al Ediției, despre renunțarea la tron a principelui Carol.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.