Această carte, Călătorie spre Constelația Scorpionului, este un omagiu adus unui veritabil om de cultură. Care a avut vocația de mentor. Multe am învățat de la el. Mi-a rămas far îndemnul lui de a participa la înfrumusețarea lumii în care ți-a fost dat să trăiești. A citit viața cu priceperea cu care citea literatura. A scris despre lumea asta cu dreapta judecată. Sălile de expoziții parcă îl așteaptă, lansările de carte sunt mai sărace, spiritul critic mai derutat. O carte exemplară! Cinste celor care au scris-o, laudă celor care au alcătuit-o! Este un punct de sprijin pentru toți. Rămânem sub… Zodiile lui Augustin.
Această carte reface portretul unui intelectual care și-a marcat epoca. Deși a trăit în Maramureșul natal, dimensiunea lui spirituală nu a cunoscut cercul, limitele unui teritoriu, deoarece destinul lui era înzestrat cu energia cunoașterii. Calitate care, dacă o ai, nu poate fi niciodată domolită. Pe coperta acestei cărți este scris numele lui Augustin Cozmuța, cărturarul în jurul căruia, acum, s-au adunat zeci de semnături care poartă încărcătura emoției, duioasa amintire, dar și reliefarea unui timp în care este încrustată profunzimea preocupărilor unui literat de excepție. Titlul cărții, Călătorie spre Constelația Scorpionului, m-a dus cu gândul în a-l așeza pe Augustin dincolo de aventura, uneori amuzantă, a astrologiei clasice și a-i atribui zodii faste guvernate de fervoarea creației. Fără exagerare, Augustin a avut zodiile lui, polenizate cu inteligența și iscusința creatorului care a știut să oprească efemerul. Cartea de față este un portret poliedric, alcătuit din părerile celor care l-am cunoscut, l-am citit și apreciat. Este un manual de iluminare, o carte a prieteniei, din care putem învăța cum se cucerește un munte, dar și cum poate fi stăpânită o câmpie. Comentatorii descoperă spiritul neliniștit, căutător, care și-a croit drum sigur spre certitudini. Adică opinii asumate într-un domeniu în care rigoarea pare suficient de fluidă. Încă din vremea începuturilor sale literare, ni s-a relevat ca un model, care a mers pe cărări mai puțin bătătorite. Avea anvergura defrișărilor, dar și vocația împăduririi. Toate acestea mizau durata. Îmi vine în minte celebra antologie Nord statornic, care a configurat o primă grupare literară în Maramureș. De care se ține seama și în ziua de astăzi! Într-o vreme cu două fețe, una oficială și, cum s-a văzut, trecătoare, alta profundă, cu aureola valorii, Augustin a știut să se plaseze în ordinea majoră a culturii române. Înspre care ne-a atras pe cei care doream escaladarea munților.
Cu o formație intelectuală cu rang, cu sigiliul filologiei și filosofiei în biografie, nu putea cădea în capcana efemerului. După scrierea și susținerea unor teze de înaltă ținută intelectuală, despre Eugen Lovinescu, modernistul, și Eminescu, gazetarul, într-o lume suficient de surdă la marile valori, acestea i-au adus lui Augustin aprecieri pe măsura căutării și împlinirii unei opere de referință, bine articulată. Ziceam că Augustin a fost un reper pentru cei care priveam spre fereastra luminată a literaturii. Într-o lume suficient de tulbure, el a navigat spre limpezime, asumându-și comentarii literare, plastice, jurnalistice, care îi definesc discursul distilat și ordonat. A fost o autoritate a scrisului! De aceea cei care râvneanu să iasă din crisalidă aveau în el colacul de salvare. Mă uit în urmă și constat cu bucurie că Augustin a avut intuiția de a observa sămânța roditoare în cei care căutam macii în lanul de grâu. Fără a-i pune acum niciun semiton în plus, Augustin rămâne intelectualul de agora, mereu curios, darnic din ce a acumulat prin lecturi, un inventator de lume literară în Maramureș. A fost intelectualul pentru care spațiul Nordului a fost o adresă de locuit. Nicidecum un univers limitat. Avea eleganța și degajarea dialogului deschis. La Sighetu Marmației și la Desești, de pildă, se întâlnea adesea cu scriitori importanți, pe care îi știa doar din scris. Mi-a rămas aproape un dialog, bine întreținut cu argumente, cu Marin Mincu, despre semiotica literară. Rămâne pentru mine un cărturar, stăpân pe demersul său cultural. Fiindu-i multă vreme aproape, îl simțeam bucurat că poate încuraja pe cei cu har, în care investea încrederea. Augustin nu a dat greș. Aprecierile critice nu descriau zborul, dacă pasărea încă se preumbla prin iarbă. Și celor care nu puteau trece un prag el le fixa locul în rândul cuvenit. Prin această formă a descurajat orgoliile nemotivate, mai ales într-un peisaj cultural care își căuta identitatea și armonia. Da, Augustin a fost cinstit în evaluarea critică. Nu l-a pasionat atât de mult ierarhizarea, cât mai ales strângerea rândurilor creatorilor. De aceea frecventa cenaclurile literare ale vremii, unde punctul lui de vedere valida scrierea ori decreta așteptarea pentru un text mai luminos. Lui Augustin îi aparține definirea unei zone geografice, Maramureșul, sub forma unor concepte literare care s-au consacrat. Așa au rămas Nord statornic, Veghe în septentrion, Popas în hiperboreea ‒ sintagme care au stat pe coperta unor culegeri îngrijite de el, care până azi ilustrează un spațiu cultural distinct, un spirit literar care se consolida în Maramureș. Prin aceste fericite alcătuiri, Augustin a exprimat vocea creației, a conștiinței, a istoriei și a lucidității.
Mi-am propus să-i atribui ‒ convențional ‒ lui Augustin câteva zodii sub care a creat. M-am sprijinit pe texte din această carte care conține reverențe, dar nu sunt ecomiastice. Deși elogiul este prezent, el este susținut de argumente. De multe argumente. După mine Augustin a stat sub câteva semne zodiacale, care i-au vegheat devenirea cărturărească. De la zodia criticii literare și plastice la zodia dialogului, de la zodia jurnalistică la cea a omeniei. Toate au o stea călăuzitoare spre lămurirea personalității lui. Vremea suficient de potrivnică în care Augustin s-a format și a scris a stat sub zodia reflecției, a dreptei cumpene. Recenzia de carte, reportajul cultural, cronica plastică, cronica de teatru, consemnarea evenimentelor, interviurile au avut în el un spirit de nădejde în ilustrarea unei realități credibile. Cartea de față este mărturia unui destin intelectual, configurat de prieteni și confrați care l-au cunoscut, i-au apreciat scrisul. Nu voi intra în arhitectura confesiunilor pentru a nu tulbura sinceritatea și echilibrul unui portret care rămâne luminos pe simezele sufletului nostru. Pentru a vă stârni lectura totuși voi decupa câteva aprecieri care vin să întărească afirmațiile mele.
Bunul lui prieten, universitarul Florian Roatiș, comentând zodia jurnalistică, afirmă: „Augustin Cozmuța nu privește mersul evenimentelor ca simplu gazetar, ci cu o filosofie politică născută din îmbinarea cunoașterii sistemului social, dobândită din lecturi și studii de specialitate, cu practica publicistică”.
Horia Bădescu, referindu-se la natura lui colocvială, îl decupează pe Augustin ca fiind „exact, subtil, inteligent, purtând cu sine nu doar grija cărților, ci și a autorilor pe care-i prețuia, prezent alături de ei la praguri de vârstă, cu provocatoare și implicit lămuritoare înțelesuri”.
Colega lui de an, poeta Ana Blandiana, își reamintește în scris: „Augustin Cozmuța face parte dintre colegii de an de care mă leagă o reală simpatie, dovadă că mi-l amintesc bine. (…) Era unul dintre cei mai ardeleni colegi în acel cadru mândru de a fi ardelenesc al universității clujene”. Zodia dramatică este ilustrată de Constantin Cubleșan: „A fost un împătimit al teatrului, pe care l-a gustat cu pasiune, l-a comentat, fie ca artă scenică, fie ca operă literară, nu mai puțin ca obiect de studiu pentru critica și istoria literaturii”.
Ion Cuceu ne dăruiește amintiri luminoase și tonifiante: „I-am admirat cel mai mult tenacitatea și seriozitatea cu care s-a dedicat studiului profund, devoratoarea pasiune pentru marile lecturi literare, filosofice și sociologice, întâlnită numai la cei aleși de destin pentru un drum cărturăresc de vocație și de totală devoțiune”.
Poetul Ioan Moldovan, băimărean la începuturile lui literare, a fost legat de Augustin prin multe fire spirituale. Depune mărturie: „o minte vie, curioasă, iscoditoare, o inimă caldă și generoasă, un simț al faptei care să ajute la lăsarea unei urme de cât mai consistentă durată”.
Multe, generoase și profunde sunt textele din această carte. Cititorul va putea descoperi calități umane și intelectuale mai puțin sesizate chiar de noi, cei care i-am fost aproape. Augustin a fost preocupat de condiția sa în lume. Mărturie este tulburătoarea carte Anul 70 al vieții mele, în care s-a dovedit un bun cronicar al sinelui.
I-am fost aproape o bună parte din viață. Nu uit că am fost și la nunta lor ‒ Elena și Augustin, fiind trimisul tinerilor scriitori sigheteni, cu un papirus cu un text din Mircea Eliade. Apoi am petrecut, mai bine de două decenii, la conducerea cotidianului „Graiul Maramureșului”. A fost cea mai dovedită comunicare în folosul ziarului. Rămân la părerea că sunt oameni cărora nu trebuie să le aduci elogii, să le pui lauri ori cuvinte mieroase. Ei își construiesc singuri casa unde se lustruiește spiritul. Așa a fost și Augustin.
Despărțirea lui Augustin de această lume m-a aflat pe Coasta de Est a Americii. Eram pe continentul unde el a fost de mai multe ori și căruia i-a dedicat pagini exemplare. California văzută prin ochii și spiritul lui este și o meditație asupra vremurilor de astăzi.
