Întâmplarea din Bârsana o știam, vag, dintr-o știre de presă. Am fost părtaș la gestul de altruism venit din mai multe părți. Apoi a venit și peste mine avalanșa de informații, din acest timp ciudat, netrăit de noi până acum. Ne copleșesc veștile triste, cu miile de morți din Italia și Spania, ne îngrijorează soarta românilor plecați în lume, dar mai ales a celor care se întorc acasă. Îngrijorătoare repatriere, care pune la grea încercare sistemul medical românesc. Am sentimentul că nu se mai întâmplă fapte bune. Confratele Cornel Nistorescu, plecând de la o știre din ziarul nostru, a dezvoltat povestea copiilor din Bârsana. Apoi am dat și eu târcoale subiectului, tocmai pentru a pune o linguriță de miere pe o bucată de pâine uscată.
Totul a început cu o poveste de iubire, pe care puțini o mai știu. Cert este că o femeie și un bărbat au adus pe lume opt copii. Trăiau retrași de inima satului, undeva pe Valea Bradova, într-o casă din lemn, ca saivanul nostru din Valea Mătrăgunii. Puțin mai arătoasă. Aici trăiau părinții cu cei opt copii. Cel mai mare are vreo 13 ani. Am văzut fotografia pruncilor. Au trăsături frumoase. Cel mare are înfățișarea unui copil care nu pare copleșit de viață. Copila are doi ochi expresivi. Anul trecut, prin octombrie, capul familiei, tatăl copiilor, și-a pus capăt zilelor, la numai 36 de ani. Se spune că era un om muncitor, calm, dar, se vede, învins de viață. Motivele le știu doar cei din cercul dintâi al casei. Se înțelege, moartea bărbatului a lăsat un mare gol în familie.
În ziarul nostru a apărut o știre: „opt copii din Bârsana au rămas orfani după ce tatăl s-a sinucis. Ajută și tu!” S-a deschis poarta sufletelor, s-a mișcat fibra aceea omenească, menită să ajute aproapele. Aflu de la un distins preot, cunoscător al întâmplării din Bârsana, că a fost, și mai este, un inel ocrotitor în jurul copiilor rămași fără tată. S-au implicat Parohia Ortodoxă și Mănăstirea Bârsana, primăria și școala din comună, Liceul Tehnologic și Grădinița Nr. 9 din Sighetul Marmației. A fost deschis un cont în cadrul sectorului filantropic al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Au fost sensibili și unii maramureșeni plecați în străinătate. Am văzut un apel, către prieteni și cunoștințe, lansat de Florina Andreica, stabilită în Germania. Cu câțiva apropiați au pus în contul deschis pentru această cauză sume de sprijin. S-a făcut o colectă în toate parohiile Protopopiatului Sighet, pentru a sprijini financiar familia din Bârsana. S-a alăturat și Cooperativa de credit „Tisa” din Sighetul Marmației.
Aflu că un ajutor a venit și de la Clinica EndoPlus-Urologie din Cluj-Napoca, unitate medicală condusă de profesorul Ioan Coman. Primăria Bârsana a gestionat cu răspundere acest demers umanitar. Este amintit numele consilierului Vasile Roman. Nu cunosc care au fost cei mai implicați. În asemenea situații, de sorginte creștină, nu ierarhiile au prioritate. Cert este că familia rămasă fără tată a fost coborâtă de pe Vale în sat, într-o casă în rând cu lumea. Care mai are nevoie de rotunjiri.
Povestea copiilor din Bârsana, cu toată tragedia care s-a abătut asupra lor, a conturat un gest major venit din partea instituțiilor religioase și laice, a semenilor. Splendida formulare a Monahului de la Rohia, dăruind vei dobândi, și-a aflat întruparea la Bârsana. Unde s-a arătat lumina binecuvântată a unor suflete demne de tot respectul. În această vreme fără milă, care seamănă moarte în țări nu prea îndepărtate, binele făcut aproapelui capătă o dimensiune sporită!
