Un președinte cu două fețe

0
52

Nu, nu scriu în acest text despre vreun președinte al Românie! Ci despre un președinte american, care a domnit la Washington în urmă cu o sută de ani. Este vorba despre Woodrow Wilson, primul președinte american care a ieșit din țara lui pentru a propune soluții, potrivite în vremea aceea, ca popoarele din Centrul și Estul Europei să-și dobândească suveranitatea și independența. România îi este recunoscătoare, deoarece principiul wilsonian al autodeterminării a validat, prin drept internațional, Unirea provinciilor românești cu Patria-Mamă. Care a fost voință națională, exprimată la Adunarea Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. La sfârșitul săptămânii trecute, Consiliul de Administrație al Universității Princeton din Statele Unite, una dintre cele mai prestigioase instituții americane de învățământ, a decis să elimine numele fostului președinte american, Woodrow Wilson, din denumirea uneia dintre cele mai renumite școli de politici publice și afaceri internaționale a națiunii americane.
Actualul rector al Universității, domnul Eisgruber, a justificat decizia ca fiind o măsură necesară pentru depășirea rasismului, în toate formele lui, care afectează acum societatea americană. Acesta a afirmat că modul rasist de gândire și politicile lui Wilson îl fac un nume nepotrivit pentru o școală a cărei misiune academică se opune ra­sismului. Fostul președinte american este cunoscut în istoriografia și discursul public din Europa Centrală și de Est, inclusiv în România, drept un liberal idealist, care a contribuit decisiv la sfârșitul Primului Război Mondial. Este cel care a dat gura de oxigen pentru eliberarea națiunilor central-europene de sub dominația imperiilor. Este recunoscut de istorici că cele 14 puncte ale lui Wilson au reprezentat fundamentul intelectual, care la nivel de justificare politică, a legitimat și concretizat diplomatic autodeterminarea națiunilor componente în Imperiul Austro-Ungar. Nu putem uita că principiul autodeterminării a reprezentat temelia intelectuală a Marii Uniri, de care s-au folosit toți românii din provinciile istorice care s-au unit cu România.
Noi îl judecăm pe Wilson după politica lui externă. Care a ajutat enorm România. Când eram pe Coasta de Est a Americii am fost preocupat de implicarea directă a președintelui american în destinul istoric al României. Am recapitulat evenimente esențiale. Cum a fost întâlnirea dintre Wilson și Regina Maria. Am remarcat o nuanță diplomatică extrem de importantă. Regina Maria l-a primit pe președintele american și nu invers. Regina a fost atât de convingătoare în dialog, încât liderul american, care era o forță la tratativele de pace de la Paris, a invitat-o pe Regină la cina cu doamna Wilson. Asemenea gesturi, cu profunde înțelesuri diplomatice, nu pot fi uitate. Deoarece fac parte din istoria devenirii poporului român. Acum, europenii care au învățat despre meritele lui Wilson pentru destinul lor, trebuie să accepte că americanii nu se limitează la activitatea lui externă. De care au beneficiat națiuni despre care ei știau foarte puține lucruri. Sau deloc. Acum și-au amintit că pe când Woodrow Wilson era rector al Universității Princeton a dus o politică de descurajare a înscrierii studenților de culoare în universitate.
I-au găsit hibe și în politica externă, întrucât a promovat viziunea supremației albilor. Inclusiv faptul că a intervenit de partea Antantei a fost pentru salvarea rasei albe. După un veac, actuala generație americană îi reproșează fostului președinte de ce nu a intervenit în țări din Africa ori Asia, unde autodeterminarea a fost primită cu mitraliera. Constat o naivitate de zile mari în judecarea istoriei. Să nu uităm că Wilson este produsul socie­tă­ții în care s-a născut. În sudul Statelor Unite. Nu-i o noutate, că societățile sunt într-o dezbatere permanentă pe marginea propriilor lor istorii, a memoriei trecutului. Atenție, însă, la derapaje grosolane, la răbufniri emoționale. Chiar la dărâmarea statuilor. Dezbaterea este bună dacă ne ajută să depășim mitologii istorice, înțelegeri anapoda. Cât privește pe fostul președinte Wilson, ne apare, acum, o personalitate cu două fețe. Noi o luăm pe cea luminoasă și las americanilor fața care și-o doresc.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.