Reprezentanții Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară ne invită la o lecție de patriotism, de românism adevărat, fără influențe occidentale, alături de Moșu’ Deac din Bogdan Vodă. Recent, muzeograful Oana Teremtuș l-a vizitat pe Vasile Deac a cărui viață a fost una de “poveste”. Cheptarul, cămeșa, gatiile, opincile, graiul viu, respectul pentru țara asta a noastră, pentru comunitatea din care face parte sunt mărturii ale sufletului curat și smerit al domniei sale. Se mândrește cu rădăcinile sale („Strămoșul meu a fost Domnul Moldovei!”).
La cei 97 de ani, Vasile Deac își amintește în detaliu momentul în care, primar fiind, dar îmbrăcat țărănește și încălțat cu opinci, și-a făcut loc la o conferință din București. „Când o intrat primul-ministru Manea Mănescu, fie-i țărâna ușoară, parcă Dumnezeu mi-o spus Moșule, i lua cuvântul! Și m-am dus în Sala Palatului, că acolo o fost (conferința). Toată lumea-n sală. Când o intrat, ne-am rădicat toți în picioare, am aplaudat. O fost 29 de înscriși (la luarea de cuvânt), primari, secretari… Și el (Manea Mănescu) se ridică, își dă ochelarii de la ochi, se ridică în picioare și cu ambele hârtii (una era lista aprobată de ministru cu cei înscriși la cuvânt, cealaltă era a doua listă, în capul listei, Moșu’) și o propus sistarea ședinței. Amu’ eu, parc-am înlemnit! Gata! Doar no-i fa’ de rușine județul, să mă ridic în fața primului-ministru, în Casa Țării! Dar el (Manea Mănescu) nu s-așază jos. Așe-i dă Dumnezeu darul, și zice: ‹‹Stimați primari și secretari, și alte organe județene, cu acordul dumneavoastră aș dori să dau cuvântul unui primar, Deac Vasile, Bogdan Vodă, Maramureș. Poate ne spune ceva deosebit de cei 29.›› Când aud cuvântul aiesta, mă ridic în picioare și-mi zic în gând: ‹‹Doamne-Ajută-mă să nu mă-mburd la tribună! ››. Da eu m-am dus, pân spate, cum eram cu opincile, celea făceau zgomot pă parchet. Am avut un carnețel, agenda Maramureșului, cu localitățile, în mijloc mi-am scris douăsprezece puncte și-am îndoit foaia″, a rememorat Vasile Deac.
Cuvântul său, simplu și sincer a avut ecou, astfel încât în loc de 5 minute, i s-a acordat mai mult timp pentru a vorbi la acea conferință. ″‹‹Stimați tovarăși, primari, secretari și alte organe, sunt MÂNDRU că am cinstea să grăiesc în Casa Țării! Primar cu patru clase primare! Dar dragostea față de patrie și neam îmi echivalează o facultate!››…Și el se ridică-n picioare (Manea Mănescu), Dumnezeu să-l ierte, și roagă: ‹‹Stimați tovarăși, doresc, cu acordul dumneavoastră, să prelungim cuvântul, că-n cele cinci minute câte i-am dat noi, n-are vreme să ne spună câte are el pe suflet››…Și-am mai zâs: ‹‹Dragi români, eu pă toți vă consider români, chiar dacă faceți parte din alte nații, toți care mâncați pită coaptă românească și beți apă curată ca lacrima din ochi, fiți buni și vă supuneți și vorbiți românește! Să fiți români!›› Și el, Dumnezeu să-l ierte, s-o sculat în picioare, da plângând, și a întrebat mulțimea: «Ați auzit cum să fim? Români! Cum să ne iubim țara și neamul?»″. Moșu‵ Deac a mai povestit muzeografei cum i-a dezvăluit lui Mănescu dorința sa de a avea în comună o statuie a voievodului Bogdan Vodă. Visul său a devenit realitate, iar cei care trec pe Valea Izei, pot să admire monumentul realizat de Ioan Marchiș. Mai multe detalii puteți afla de pe pagina de facebook a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
