Cu tot dragul

0
65

Privesc realitatea din jur, inclusiv pe cea politică, și nu-mi vine să mă oglindesc în ea. Nu am ce face și am căzut de acord cu mine să mă străduiesc să înțeleg lumea așa cum este. Că îmi place, că nu-mi place. Sunt supus vitezei ei. De multe ori mă lasă în urmă, adică nu-i mai țin cadența. Ba mă întristez, ba îmi dau curaj. Sunt sfătuit să gândesc pozitiv. Ușor de zis, mai greu de făcut, răspund eu. Vin întrebările. Ce reazime mai am? Oare sunt depășit de vreme? Cine mă apără? vorba poetului Pituț. Adeseori îmi răspund: apără-te singur! Dar singurătatea, cât ar fi ea de sonoră, nu mă liniștește. Privesc lumea în detaliile ei. Caut frânturi care să mă bucure. Ocolesc cuvintele colțuroase. Stările care nu sunt unse cu parafină. Cum erau șlepurile care coborau, pe vremuri, lemnele la Crivin. Nu mi-am părăsit merindea sufletească dobândită în cei șapte ani de acasă. Adică să mulțumesc oamenilor pentru binele făcut, să respect prietenia, să nu fac rău cu voia mea, să respect aproapele. Să las loc de bună ziua.
Cu aceste porunci interioare, care nu m-au părăsit, adesea mă întorc împăcat acasă. La ce-mi folosesc astăzi? Simt că nu sunt pustiu. Mă feresc să trăiesc intens dramele lumii, că nu-mi fac bine. Uneori reușesc, alteori nu. Îmi aduc aminte de profesorul meu de istorie, din facultate, care fiind jefuit de port­moneu, a murit întristat de strâmbătatea lumii, în timp ce dădea declarație în fața oamenilor de ordine. Adică, cum să se fure în țara asta? Mă lovesc și pe mine, adesea, gesturi omenești de parcă ar fi valurile care lovesc în zidurile Mănăstirii Argeșului. Recent m-am întâlnit cu o persoană care dorea să intre în magazinul cu pâine. Fiind la îndemână, îi deschid ușa să intre. Trece de parcă i-aș fi fost dator să-i fiu ușier. Nici un gest de mulțumire. Mărunțișuri, o să-mi spuneți.
Am uitat povestea după ce m-am văzut și eu cu pâinea în plasă. Da, lumea e grăbită. Cum sunt un cumpărător consecvent, intru des în magazinele din preajma casei. După tejghea, de obicei, tinere și tineri. De o vreme încoace, după ce le mulțumesc pentru oficiul făcut, mi se răspunde afabil: cu tot dragul! Inițial am crezut că este vorba doar de o tânără cuprinsă de politețe. Altădată eram la magazinul de legume și fructe. După ce se săvârșește ritualul cântăririi, făcutul plății, aduc cuvenitele mulțumiri. Mi se răspunde cu o voce plăcută, care te invită să mai treci prin magazin: cu tot dragul! Intru la farmacie, în ritm pandemic, cumpăr doctoria necesară și repet mulțumirea ce îmi este în fire. Doamna în halat alb îmi răspunde: cu tot dragul! După ce cumpăr o carte de la librăria din vecini, aud aceeași frumoasă expresie: cu tot dragul!
În fiecare dimineață trec prin fața chioșcului de ziare. Doamna, cu o bună­voință evlavioasă, îmi răspunde: cu tot dragul! Am început să fiu atent la acest răspuns politicos. Mă duc la un market, unde este lume pandemică mai multă. Oameni la rând, coșuri pline, marfă pusă pe banda rulantă, tânăra sau tânărul sunt aglomerați. Te-ai aștepta să intri în ritmul bandei rulante. Cumpărătorii au la îndemână politețea. Ți se răspunde cu atenție: cu tot dragul! Cum v-am spus, asta mi se întâmplă de o vreme încoace. Mă întreb unde au învățat acești tineri frumoasa expresie? Am sentimentul că au absolvit toți aceeași școală. Să folosească această odihnitoare expresie pentru sufletul nostru. Este cea mai adecvată invitație de a mai trece pragul acestor firme.
De fiecare dată când aud această expresie declar o zi bucuroasă. Niciodată nu i-am întrebat pe acești tineri unde au învățat această formulă de a liniști omul. Să depășească relația rece dintre bani și marfă. Nu sunt cazuri izolate, ci au darul de a fi un fenomen. Fericit fenomen într-o lume care, parcă, și-a pierdut busola. Acestor tineri care ne înfrumusețează viața, cu trei cuvinte frumoase, li se cuvine admirația noastră. Frânturile agitate ale unei zile pot fi astfel liniștite. Practica politeții la casa de marcat este o atitudine de marcă și respect pentru noi, cei mulți.
Cu o condiție să spui cuvântul mulțumesc! Vei auzi frumoasa expresie care îți va colora ziua. Acest text se referă la cei admirabil de eleganți. Despre alții, altădată. Doamne, cât de puțin îi trebuie omului să fie fericit! Câteva cuvinte potrivite. Cu tot dragul…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.