Costeni, satul cu o sută de țărani și un fermier

0
60

• Sub muntele Șatra Pintii  •

Țara Lăpușului are ceva specific, aspru și moale în același timp, precum horele lui Nicolae Pițiș și ale lui Grigore Leșe. Dintre toate cele 40 de localități lăpușene, călătorul ajunge cel mai greu în Costeni. Drumul județean asfaltat 171E urcă printre pășuni și fânețe, între care se află ici-colo parcele de porumb.
Pe culme, trebuie musai să te oprești la troiță, să admiri priveliștea întinsă peste Costeniul din vale, până în zare, la muntele Șatra Pintii, ce seamănă cu un tăiș de secure. Cobor pe pantă și costișele se întretaie. Mă uimește tehnica țăranilor de a lucra terenul pe curba de nivel. În timp, s-au format terase despărțite de șiruri de copaci, răzoare și haturi (fâșii nelucrate), ce împiedică eroziunea și alunecările de sol. Mai nou, iarna nu mai ninge, ci plouă, așa că majoritatea țăranilor depozitează fânul acasă în hoborog, ferit de umiditate. Pe pășuni, au rămas gardurile electrice, dovadă că suntem în secolul al XXI-lea.

Mai multe animale decât oameni

Intru în satul Costeni și mă întimpină hămăitul unui câine ciobănesc ce păzește un țarc cu oi. Un bărbat ia apă de la cișmea (canalizarea lipsește, semn că civilizația mai are de făcut un pas). Îl întreb dacă nu-i mai bună apa din puț decât cea de la robinet. Zice: „Apa vine din izvoarele de sub Șatra Pintii, e mai gustoasă decât cea din fântână și nu costă nimic, conducta de PVC fiind montată de noi. Avem în casă baie ca la oraș…”
În Costeni, creștea animalelor n-a fost abandonată, gospodarii au bovine, ovine, caprine, dar și cai, în competiție cu tractoarele poluante. Dar din cele 200 de gospodării, jumătate nu sunt locuite, își așteaptă stăpânii plecați la muncă în străinătate sau la oraș. Vreo zece case sunt abandonate, dar și școala cu opt săli de clasă e goală. Se nasc 3 copii pe an (față de 15 în vremurile bune) și mor 6 bătrâni. Populația de 300 de suflete scade an de an cu trei.

Sat de foști mineri

Pavel Hereș și Florica
Pavel Hereș și Florica

Trei bărbați cărau gunoi de grajd și îl împrăștiau cu furcile, direct din remorca trasă de tractor, pe o holdă de lângă valea satului. Dau din umeri: „Un MIG ar costa 3.000 de euro!” (Poate că ar fi mai eficient să clădească gunoiul la marginea parcelei și să-l încorporeze în sol abia la primăvară.)
Fostul mecanic de mină Pavel Hereș (70 ani) a cumpărat o bivoliță în vârstă de 10 ani cu 3.200 de lei. A hrănit-o bine și a muls 5-6 litri de lapte gras pe zi. După vreo șase luni, a primit în sfârșit pașaportul animalului și atunci a citit că „bivola” are 18 ani, însă între timp s-a atașat de Florica și a acceptat-o așa bătrână cum e… O ține de lanț, să mai pască.
Pe vremea comunistă, minerii din Costeni făceau naveta 60 km până la Mina Cavnic, autobuzul se oprea în fiecare sat să ia muncitori, drumul dura 2 ore. Mulți costenari și-au ridicat atunci case de cărămidă în locul celor de lemn. Soțiile lor munceau în cooperativa agricolă de producție (CAP-ul a fost „spart” după Revoluția din 1989, de parcă n-a existat niciodată).
După închiderea minelor din Cavnic și Băiuț, tinerii au emigrat în Occident și cu banii câștigați și-au ridicat case cu etaj, lângă cele de lemn sau cărămidă. Costeniul era pe vremuri răsfirat, fără garduri și porți. Acum, jumătate satul este îngrădit, însă comunitatea nu s-a divizat: de arde un grajd (cum s-a întâmplat recent), preotul și curatorii merg din casă în casă și adună bani pentru un acoperiș nou. Mila pentru cel necăjit este o valoare a țăranilor.

Noul fermier

Fermierul tînăr Vasile Hereș
Fermierul tînăr Vasile Hereș

Opresc în fața casei cu nr. 92, vis a vis de biserică, unde locuiește fermierul tînăr Vasile Hereș (jumătate satul poartă numele de familie Hereș). Vorbim în drum, cu măștile de protecție pe gură și nas. Are 20 de vaci de lapte și lucrează 15 ha de teren, din care pe 1,5 ha seamănă porumb KWS pentru boabe. Intenționează să-și mute animalele (22 de vaci) în afara satului, un grajd modern i-ar ușura munca, așa că va cere un nou sprijin european. A lucrat 11 ani în Spania (Aragon), într-o fermă cu 6.000 de porci, și a văzut ce măsuri de protecție a mediului iau fermierii de acolo. În 2018, a obținut finanțare europeană de 40.000 de euro și s-a instalat în sat ca tînăr fermier. Ar avea nevoie de un tractor mai puternic, pentru lucrul pe pantă. Ar mai cumpăra și 5 ha de teren agricol – dar nimeni nu vinde. Oamenii nu vor nici cooperativă, să lucreze împreună, precum în Spania. În sat sunt puține terenuri nelucrate, colo sub pădure, cu mărăcini greu de iertuit.

O sută de țărani

Gospodărie țărănească din Costeni
Gospodărie țărănească din Costeni

Ceilalți agricultori din sat au în grajd câte una sau două vaci, câteva oi, câteva capre… Mulg cu mâna. Dimineața, pe cărările în rețea, cară laptele cu coșul de spate până la centrul de colectare. O femeie și-a cumpărat ATV, nu-și mai obosește picioarele, și toți o invidiază. Funcționează două centre, prețul de achiziție fiind de 1,10 lei/litru. După ce zeci de ani minerii au exploatat minereuri nemetalifere, alimentând industria comunistă cu plumb, cupru și aur, acum cresc animale, muncesc mereu și se mulțumesc cu 1 leu pentru un litru de lapte.
Idilismul nu mai există, trăim în mileniul III și țăranul nu este un sfânt ce trebuie să se jertfească pentru binele lumii. Și totuși, zi de zi, țăranii străbat cărările cu coșul în spate, pentru 1 leu. La răspântii, se află troițe și ei își fac semnul crucii. Rezistă cu ajutorul credinței, rugăciunea le ușurează existența. În satul Costeni, la 14 km de Târgu Lăpuș, există trei biserici (una de zid și două de lemn) și zeci de troițe, câte una la fiecare răspântie. Oamenii cer ajutor, dar acesta întârzie. Viața micilor fermieri ar fi mai bună dacă politica agricolă internă și comună n-ar fi discriminatorie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.