Emoţional, copiii și tinerii sunt foarte sensibili şi de aceea se pot simţi foarte uşor lezaţi, când se manifestă atitudini ostile faţă de ei. Vârsta aceasta este și vârsta experienţelor de tot felul. De la cele de identitate, la dorinţa de libertate şi de explorare a spaţiilor necunoscute. Dincolo de ceea ce este spaţiul familial şi cel şcolar, sau al vecinătăţii imediate.
Din păcate, evoluția socială sau poate involuția a alterat relaţiile dintre copii, mai mici sau mai mari, și părinți. Pentru mulți copii, părinţii nu mai sunt modele, și nu prea mai acceptă vechile norme şi reguli. Aici intervine arta de a fi părinte. Când adulţii au o atitudine de cooperare, copilul vede în aceştia un partener de dialog. Dacă adultul refuză cooperarea cu adolescentul, mai ales, atunci el manifestă rezistenţă, iar raporturile pot deveni conflictuale.
Poate că eu am cunoscut mai mult tineri superinteligenți, olimpici la matematică sau cu talent artistic, dar am văzut și teribiliști, lăudăroşi, cu dorinţa de a epata şi de a imita ceea ce cred ei că le aduce succes. Dacă știi, însă, cum să-i iei, sunt precum aluatul. Am scris despre tineri și am realizat emisiuni cu și despre tinerii de excepție, dar și despre delincvența juvenilă, despre iadul consumului de droguri, despre comportamente deviante.
Cine înțelege vârsta aceasta nu poate să nu vadă că tinerii se simt nevoiţi să funcţioneze în trei dimensiuni: trecut, prezent şi viitor. Lecții de învățat!
