Floriile la Baia Mare au fost sărbătorite de mii de credincioşi veniţi la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”

0
44

Duminică, 25 aprilie 2021, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, însoţit de Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, au fost prezenţi la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în mijlocul unui sobor ales de preoţi şi diaconi şi a mai multor mii de credincioşi veniţi din tot municipiul şi din satele Chioarului şi Maramureşului, ale Lăpuşului şi Codrului, în număr atât mare ca la hram, încât în curtea interioară a locaşului de închinare au fost de câteva ori mai mulţi credincioşi decât în interiorul lui. Vremea deosebit de frumoasă a fost aliatul credincioşilor pentru o duminică de Florii de excepţie, cu soare strălucitor şi călduros, care te îmbie la bucurie. Era, parcă, o repetare a  bucuriei pe care au simţit-o acum şi mai bine de 2000 de ani locuitorii Ierusalimului, care au venit în întâmpinarea Domnului cu sufletele deschise, crezând că El, Hristos, va fi Împăratul cel lumesc al lor, care face, pe deasupra, şi minuni, un Împărat nemaiîntâlnit pe pământ. Vai, însă, că nu aveau de unde să ştie ei că urmau Patimile şi barjocorirea Mântuitorului, care vor culmina cu Răstignirea Lui şi moartea pe Cruce.

Sfânta Liturghie Arhierească

Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie la Inspectoratul Şcolar Judeţean, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, slujitori ai Catedralei, Pr. Sorin Ioan Buda, paroh în Bocicău, aflat în practică liturgică, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Ionuţ Todorca, consilier eparhial cultural-teologic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Gherasim Nap, Arhid. Dumitru Botiş, inspector eparhial social-filantropic, Diac. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Prof. Dr. Daniel Farcaş, Diac. Drd. Valeriu Vana.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Pr. Ionuţ Pleş, iar la momentul Chinonicului cunoscuta solistă Maria Mihali a interpretat o priceasnă adecvată praznicului împărătesc de azi.

Cuvântul de învăţătură

Un cuvânt larg de învăţătură a rostit credincioşilor Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, în care a vorbit despre mai multe lucruri legate de vremurile în care a trăit Mântuitorul şi despre viaţa petrecută până la 30 de ani, când a ieşit la propovăduire, şi după aceea, până la Răstignire şi Înviere, relatând mai amănunţit despre ultima călătorie spre Ierusalim, pe care a făcut-o Mântuitorul şi despre care le vorbeşte Apostolilor.

„Suntem în zi de praznic mare şi sfânt, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop. După şase săptămâni de post, de pregătire duhovnicească, iată-ne în Duminica Floriilor, când creştinii din toată lumea ortodoxă sărbătoresc intrarea triumfală a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Acest eveniment unic s-a petrecut pentru că Mântuitorul a venit să împlinească întocmai voia lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a trimis în lume din iubire faţă de oameni, pentru că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât L-a dat pe Iisus Hrstos Fiul Său să moară pentru lume şi încă moarte pe Cruce, aşa spune Sfântul Evanghelist Ioan. Deci, a venit să împlinească voia lui Dumnezeu şi să împlinească tot ce s-a profeţit despre ce se va întâmpla când se va Întrupa Mesia Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul lumii.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a făcut o scurtă prezentare a vieţii pământeşti a Mântuitorului, de la Naştere, până la Răstignirea pe Cruce:

„Mântuitorul a trăit 33 de ani şi jumătate. 30 de ani în Nazaret, în Nordul Ţării Sfinte, la 150 km de Ierusalim, întreţinându-şi Mama, pe Feciara Maria, că Bătrânul Iosif, Protectorul Său Murise, că era foarte bătrân, lucrând cu mâinile lui. Era cunoscut ca Fiul Dulgherului. N-a ieşit cu nimic din legile şi rânduielile omeneşti şi sociale. La 30 de ani S-a Botezat în Iordan de către Ioan şi a început predicarea Evangheliei şi a adus vestea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Mântuirii lumii. Trei ani şi jumătate a predicat, însoţit de cei 12 Apostoli în permanenţă. Şi de ucenici şi de mult popor, care s-a apropiat de Mântuitorul simţind empatia Lui, compasiunea faţă de popor, iubirea şi iertarea, ca să nu mai vorbim de vindecarea pe care o dădea fiecărui om care o cerea şi celui ce nu o cerea, pentru care suferea că sunt bolnavi şi neajutoraţi. De aceea Îl urmau mii de oameni în permanenţă, pe toate căile Ţării Sfinte, pe care umbla pe jos. Călătorea pe jos, se oprea în sate şi cetăţi. Făcea multe zile de la Nazaret până la Ierusalim, când venea în pelerinaj.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre minunile pe care Mântuitorul le-a făcut călătorind prin Ţara Sfântă. La Ierusalim se mergea mai ales de Paşti. Şi Mântuitorul mergea, ca orice iudeu, la templul din Ierusalim de Paşti. Într-un astfel de moment ne găsim noi acum, de Florii, numai că este ultima călătorie pe care o face Mântuitorul la Ierusalim. Şi le-a vestit Apostolilor acest lucru, că se urcă în Ierusalim şi Fiul  Omului va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi, care Îl vor judeca, Îl vor condamna, Îl vor Răstigni, Îl vor omorî şi a treia zi va Învia. Cu toate acestea, a venit spre patimă şi spre moarte, fără să fugă. De ce? Pentru că Şi-a asumat-o. Din ascultare faţă de Tatăl şi să se împlinească profeţiile. Numai aşa putea Mântuitorul să încheie activitatea pământească şi misiunea Lui Dumnezeiască, dacă accepta Răstignirea şi moartea pe Cruce, conform profeţiilor, urmată de slava Învierii. Deci, suferinţa şi umilinţa Crucii, urmată de biruinţa Învierii asupra morţii, asupra diavolului şi asupra păcatului.

„La intrarea în cetatea Ierusalimului, locuitorii l-au întâmpinat pe Hristos şi au început să aştearnă haine înaintea Lui, au rupt ramuri de finic şi L-au întâmpinat cum se întâmpina împăratul care venea de la luptă biruitor şi cântau ‹‹Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului››, Mântuitorul nimic zicând, a relatat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. A cerut Apostolilor să-I aducă un mânz de asin, a încălecat şi trecea prin mulţime fără să răspundă aclamaţiilor. Era foarte trist, pentru că ştia ce se va întâmpla. A şi plâns pentru cetate şi pentru poporul lui Israel.”

În continuare, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a vorbit despre profeţiile Mântuitorului, când pietrele cetăţilor vor vorbi despre credinţă care a fost, profeţie valabilă şi azi într-o lume a globalizării şi secularizării:

„N-a vorbit Mântuitorul decât când cărturarii şi fariseii au venit şi I-au cerut să le spună copiilor şi ucenicilor să tacă, pentru că nu se cuvine să strige aşa, cum numai David a fost primit când a venit biruitor de la luptă. Şi ştiţi ce a zis Mântuitorul? ‹‹Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor vorbi!›› Iată, în timpurile noastre: când creştinismul va tăcea, pietrele vor vorbi! Profeţia Mântuitorului se va împlini până la sfârşitul veacurilor. Catedralele creştine ale Occidentului tac, din punct de vedere creştin şi al credinţei, dar vorbesc pietrele! Acelea spun despre gloria şi fala creştinismului în Occident. Când noi nu vom mai vorbi în această catedrală, va vorbi ea! Israelul nu-i încreştinat tot. Nu-s numai creştini în Israel, dar vorbesc pietrele pe care a călcat Mântuitorul când a mers pe Calea Crucii. Vorbeşte Marea Galileii, Marea Tiberiadei. Vorbeşte pământul. Vorbeşte Capernaumul. Vorbesc localităţile: Betania, Ierusalimul etc. Pietrele de acolo vorbesc despre Întruparea lui Hristos în istorie.”

Concluzia Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin este idubitabilă:

„Lumea L-a primit cu măreţie împărătească, dar modestia şi blândeţea, şi tăcerea Lui erau sublime. Călare pe asin. N-a venit pe un cal nărăvaş ca un împărat, ci pe asin. Aceasta este marea sărbătoare de astăzi şi săptămâna în care intrăm. Şi noi, creştinii, credem şi mărturisim, şi trăim, nu doar sărbătorim, nu doar comemorăm, comemorarea este pentru oameni, pentru persoane, nu pentru Dumnezeu, pentru sărbătorile sfinte. Noi retrăim de fiecare dată aceste evenimente unice din istoria Mântuirii neamului omenesc!”

Binecuvântarea stâlpărilor

Praznicul Intrarea Domnului în Ierusalim s-a încheiat afară, pe esplanada Catedralei, în prezenţa miilor de credinciioşi, care s-au rugat împreună cu soborul la binecuvântarea ramurilor de salcie, pe care  cei doi Ierarhi şi preoţii slujitori le-au binecuvântat şi le-au stropit cu aghiazmă, după cum au fost recomandările primite de la Patriarhie pentru protecţia împotriva virusului ucigător. Întreaga curte a Catedralei arăta spectaculos, fiecare creştin ţinea ridicate deasupra capului ramurile de salcie pentru a fi sfinţite. A fost o sărbătoare care am retrăit împărăteşte Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim.

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.