Nu te joci cu maramureșenii. Dacă au de făcut o treabă, o fac și de tună. Omul de față are de dus fânul, indiferent în ce condiții.
Indiferent dacă ajunge cu el sau nu. Indiferent ce emoții dă celorlalți participanți în trafic. Cu un deceniu în urmă, probabil același maramureșean cobora cu sania de la deal, cu fân, la asfalt punea două oiști cu rulmenți și continua drumul, nestingherit! Scenă reală, văzută, fotografiată!!!
Măi, ce vă place să distrugeți satul! Da’… să rămână „tradițional”. Ăsta e satul Omul e la el acasă. Așa transportă el de când se știe („tradițional”) ce are de transportat. Șoferii ar trebui să știe că trec prin sate și asta-i viața de acolo: cu căruțe. EI trebuie să ferească omul, nu omul mașinile. Nu el „dă emoții”. Ăia care trec în goană nebună pe-acolo, nechemați de el îi dau lui emoții. Până la „revoluție”, cum de s-a putut să se circule și dacă erau căruțe (și încă mult mai multe decât acum) pe „drum național”? Acum, trebuie să-și ia echipament de cosmonaut dacă se duce (pe proprietatea lui) omul la grajd sau la coteț. Dar, duceți-vă în „Europa”, trăiți acolo europenește dacă așa fițe aveți. În loc să ridicați monument ȚĂRANULUI, până încă mai este un țăran, în loc să-l protejați, vă treziți să-l desființați. Nici la piață nu-și mai poate vinde produsele. Tăbărâți, unii „moderni”, pe bietul țăran! Sigur că bune v-ar fi niște autostrăzi, să nu vedeți sate, nici țărani, nici căruțe, nici vaci, nici… nimic! Măcar ar putea trăi țăranul liniștit în satul lui, între sate, pe câmpul lui.