Măiestria derutei

0
52

Fiind preocupat de alte teme, am întârziat să consemnez vârful crizei politice, întruchipată în căderea guvernului Cîțu. Demiterea lui din Parlament va rămâne în antologia spectacolului politic sub semnul cifrei 281. Adică atâția parlamentari au votat pentru plecarea executivului, aplaudată de unii aleși ai neamului, și însoțită de momâia unui Superman căzut în cap. Asocierea cu personajul vizat este cunoscută. De ce l-ați demis pe domnul premier? În Parlament i s-a adus un potop de reproșuri, pigmentate în motivări și argumente. S-a constatat că populația îi zice verzi și uscate și nu crede în ce a promis Cîțu. Că este un demnitar croit din hârtie creponată. Orice spune oficial nu înțelegi nimic. Fără a ne prevala de defectele omului, lipsa oricărui har oratoric este jenantă. Un politician trebuie să se facă înțeles de noi, cei mulți. Avem minima pretenție să știm ce doresc a spune politicienii, să le pricepem intențiile. Să aibă darul vorbirii. Cîțu are măiestria derutei.
Și totuși, o parte dintre liberali și l-au ales președinte. Și s-au ales cu un președinte care nu pricepe liberalismul, fiind cel mai stângaci șef liberal din ultimele trei decenii. Se spune că este un bun finanțist. Liberalii onești s-au străduit să reconstituie și să relanseze un partid istoric, cu rosturi profunde în făurirea României Mari. Totuși, se mizează pe Cîțu, omul fără însușiri politice. Se vede, se știe că președintele Iohannis îl ține în brațe. Este fascinantă încăpățânarea președintelui de a juca pe mâna lui Cîțu. Deși omul pricinuiește o mare pierdere de încredere. O nouă generație de politicieni liberali s-au grăbit să se încoloneze în spatele lui Cîțu. Nu pentru a realiza proiectele din programul de guvernare, ci pentru a fi puși în fruntea unor ministere bănoase și dovedesc o slugărnicie grețoasă față de președinte. Care își poartă zâmbetul orgolios ca pe un trofeu.
Respect ierarhiile, dar când unii dau cu capul în grindă trebuie să le spunem să-și plece capul. Așa-i protejăm pe cei prea înalți, și îi trezim la realitate. Că sunt orbiți de câștigarea puterii. Puterea face multe victime printre protagoniști, iar noi îndurăm lipsa lor de realism. Se putea evita această criză politică, având de rezolvat criza sanitară și cea energetică. Ambițiile și orgoliul unor politicieni, la care se adaugă nepriceperea artei conducerii unora dintre ei, au dus la această dihonie care afectează serios țara. O luptă politică pentru putere într-o țară bolnavă. Președintele a intrat într-un joc care putea fi amânat. A tolerat circul dăunător din tabăra liberalilor în pregătirea Congresului, l-a susținut pe Cîțu împotriva lui Ludovic Orban. Adică a contribuit la împărțirea unui partid istoric în două părți, care greu se vor armoniza din nou.
Se vrea, oare, ruperea partidului liberal, care ar putea avea soarta țărăniștilor? Nu l-am auzit pe domnul președinte lansând un mesaj de încredere, de domolire a orgoliilor unor lideri. Criza sanitară face victime, se întristează țara iar politicienii cuprinși de ambiții sunt mai preocupați de putere, decât de viața semenilor. Eu nu înțeleg această atitudine, că dacă aș înțelege-o, m-aș speria și mai tare. Politicienii implicați în sforăriile dintre partide au o măiestrie a derutei, care se traduce în sfidarea cetățenilor. Românii parcă înțeleg criza sanitară și criza economică, dar sunt enervați de această criză politică. O socotesc fără sens; produce anxietate și disperare. Liderii trebuie să calmeze populația, nu să o alarmeze. Guvernarea României, la ora actuală, este suspendată. Am aflat că astăzi va avea loc prima rundă de consultări cu partidele parlamentare. Președintele a lăsat să se înțeleagă că nu exclude o nouă desemnare a lui Cîțu ca premier. Dar acest guvern interimar, cu atribuții limitate, ar putea rămâne până dă colțul ierbii. Sau până la noile alegeri. Ar fi un dezastru. Spune domnul președinte că orice persoană, susținută de o majoritate parlamentară, poate să devină premier. Între un hohot de râs și unul de plâns, acești oameni își pierd încrederea populației.
Un sondaj, dintre atâtea, îi situează pe pesediști pe primul loc, iar pe liberali pe locul doi la o distanță de 15 procente. De aceea, pesediștii doresc alegeri anticipate. După Congresul liberal, un spectacol jenant, alegerile anticipate ar fi o altă jignire. Oamenii mor, facturile o iau razna, vine iarna și lor le arde de lupta pentru putere. De ce a ținut atât de mult președintele să-l vadă pe Cîțu șeful liberalilor? Prietenul Ion Buduca crede că Iohannis joacă la două capete. Unul european și altul național. Dacă nu se împlinește visul european, nu-i rămâne decât să preia conducerea PNL, după lăsarea la vatră de la Cotroceni. Cu Cîțu îi merge, cu Orban mai greu. Deocamdată, mingea se află, în terenul președintelui. Așteptăm să vedem din ce unghi va trage la poartă. Cu măiestria derutei.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.