Parastas la Rohia
Muntele cel sfânt al Rohiei i-a primit cu aceeaşi iubire nemărginită pe credincioşii care au venit sâmbătă, 30 octombrie pentru a-şi pleca genunchii lângă poarta mănăstirii, acolo unde de 5 ani sunt aşteptaţi în chip nevăzut de părintele lor duhovnicesc, ÎPS Justinian Chira.
Oamenii au venit cu acelaşi drag ca şi atunci când stareţul Rohiei era în viaţă şi îi primea pe toţi pentru a le alina suferinţa cu o vorbă încurajatoare, un sfat, o binecuvântare sau pur şi simplu doar cu prezenţa sa vindecătoare. Cu siguranţă de acolo, din Împărăţia Cerurilor, ÎPS Justinian i-a binecuvântat pe cei prezenţi, dovadă fiind lumina care a răzbătut din cer, din natura frumos colorată de toamnă, o lumină de dincolo de existenţa pământească.
De dimineaţă, la Rohia, a fost săvârşită Sfânta Liturghie Arhierească de PS Timotei Sătmăreanul, arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Slujba a avut loc în prezenţa PS Iustin, episcopul Maramureşului şi Sătmarului. „Suntem din nou mai aproape de Dumnezeu în muntele cel sfânt al Rohiei pentru că ne-a adus dorul şi ne-a adunat dragostea faţă de ÎPS nostru părinte duhovnicesc, Justinian Chira de la a cărui intrare în Împărăţia lui Dumnezeu s-au împlinit 5 ani. Parcă ieri plângea muntele, pădurea, poporul, clerul, cerul şi pământul când l-am petrecut pe ultimul drum”, a remarcat PS Iustin.
A fost o Sfântă Liturghie înălţătoare la care s-a simţit prezenţa fostului arhiepiscop. „M-am simţit ca atunci când trăia ÎPS Justinian şi era la slujbă”, a spus una dintre credincioase, vădit emoţionată, Rodica Pop. Atmosfera de sfinţenie a fost întregită de răspunsurile date de corul „Sfântul Ioan Damaschin” din Arad, a căror cântare a fost una trăită, înălţătoare.
După Sfânta Liturghie la mormântul ierarhului a fost oficiată slujba parastasului. Anul acesta a fost un dublu popas duhovnicesc: pe de o parte 5 ani de când vlădica a plecat să ne aştepte „la poarta raiului” şi 100 de ani de când Dumnezeu a trimis pe pământ într-o familie din Plopiş un prunc binecuvântat ce avea să fie dăruit Bisericii, monahismului şi poporului român. În vremuri de restrişte a fost stareţul Rohiei pe care a iubit-o până la jertfirea de sine şi a păstorit din 1990 până în 2016 Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului. „A iubit poporul lui Dumnezeu, pe fiecare persoană în parte a iubit-o. Lumina pe care a transmis-o în timpul vieţii sale a rămas după dânsul şi rămâne în amintirea noastră, a celor care l-am cunoscut, dar şi în cărţile publicate de Fundaţia ce îi poartă numele”, a mai spus PS Iustin.
