De data aceasta nu este vorba despre sentimentul de încredere în rezolvarea unor ecuații mai delicate din această lume, nici despre nădejdea că ziua de mâine va fi mai bună decât ziua de astăzi. Nici despre investiția de lumină în viitorul unei tinere care ar putea înțelege salvator misterele de dincolo de orizont. Este vorba despre doamna Speranța Rădulescu, un reputat etnomuzicolog, antropolog și un neobosit și talentat descoperitor al cânturilor tradiționale. A fost un inspirat cercetător al rostirii muzicale arhaice de pe dealurile și văile noastre. Din păcate, am folosit ultimul verb la timpul trecut, Doamna Speranța părăsind acest tărâm, plecând în alte locuri, în acele câmpii sacre unde se desfășoară veșnica sărbătoare a vegherii și privegherii. Admirată și respectată, ea a fost numită mama lăutarilor, un fel de gardian al muzicii tradiționale românești.
Pentru cunoașterea ei, a bătut țara în lung și în lat, a făcut o mulțime de înregistrări, a scris cărți lămuritoare pe această temă. Speranța lucra nu doar cu muzica, ci și cu oamenii pe care-i descoperea, ascultând, și cu lumea despre care ei cântau și cu identitățile desprinse din lanțul social. Am cunoscut-o pe când era tânăr cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor și venea, cu Profesorul Mihai Pop, la Simpozioanele de Iarnă de la Muzeul Maramureșului din Sighetul Marmației. Dar și la înțelepciunea maturității, când avea păreri ferme, avizate despre traseul muzicii tradiționale. Era o Doamnă modestă și distinsă, ca în timpul în care distincția era o calitate apreciată.
Am avut norocul să o întâlnesc, în mai multe rânduri, la Hoteni la Ioan Pop, fondatorul celebrului Grup Iza. Emana seriozitate, probitate, rigoare, erudiție, acribie, inteligența reflexiei. Îmi amintesc cu respectul cuvenit când la Hoteni aveau loc dezbateri profunde despre starea folclorului într-o lume dinamică, mai puțin prielnică pentru autentic. Ioan Pop aduna, la Hoteni, nume ilustre ale muzicii, ale cercetării științifice. Așa într-un an, la Hoteni, m-am întâlnit cu Speranța Rădulescu și cu marele violonist Sherban Lupu, unul dintre cei mai însemnați interpreți din lume ai muzicii lui George Enescu. Născut la Brașov, a studiat vioara la Conservatorul din București. A continuat studiile la Londra, unde unul dintre maeștrii săi a fost Yehudi Menuhin, un discipol al lui George Enescu. A studiat și în Statele Unite unde s-a stabilit.
De acolo a venit la Hoteni să cânte alături de Grupul „Iza.” A fost una dintre cele mai fericite întâlniri muzicale la care mi-a fost dat să fiu martor. Prestigiul și exigența sa profesională nu l-au oprit să accepte provocarea unei experiențe unice, aceea de a cânta alături de renumiți ceterași din Maramureș. Speranța Rădulescu a avut atunci revelația acelei asocieri, îngemănări, dintre muzica tradițională și interpretarea unui mare violonist. Mi-a fost greu să stabilesc dacă Ioan Pop urcă în sferele enesciene ale lui Sherban Lupu sau invers. Speranța Rădulescu mi-a spus că izvoarele muzicii sunt aceleași, așa că împăcarea, armonia dintre cele două interpretări nu trebuie să ne mire.
Pentru acest text l-am rugat pe Ioan Pop, în semn de omagiu, să-mi spună ce a reprezentat Speranța pentru el. Mi-a răspuns scurt și convingător: „A fost cea mai convingătoare specialistă în muzici tradiționale, care mi-a spus să-mi urmez calea. Cinsteşte-ți muzica ta!, îmi spunea. Mă sfătuia să mă prezint în fața publicului așa cum sunt, cu muzica veche maramureșeană. I-am urmat sfatul și nu am greșit. A fost la Hoteni, invitată de mine, alături de mari etnomuzicologi din lume, cu interpreți de talie mondială. Cum a fost virtuozul Sherban Lupu. A organizat zeci de concerte de muzică tradițională în mai multe țări europene. La unele a fost invitat și Grupul „Iza”. Cu prilejul unui Simpozion de la Hoteni, aducând vorba despre călătoriile poetului Nichita Stănescu în Maramureș, dimpreună cu Sherban Lupu, și-a manifestat dorința să vadă semnul trecerii marelui poet prin Desești. Așa am ajuns în Sala Poetului, la Biserică și s-au întâlnit cu Mama Doca.
Doamna Speranța ne-a părăsit în 21 ianuarie, anul acesta. Dar speranța că ceea ce a apărat în Maramureș va rămâne. Ioan Pop cu celebrul său Grup „Iza” este o mărturie. Dar și Nicolae Pițiș și alți lăutari renumiți de muzică veche. Recunoștință, pentru Doamna Speranța!
sperantaradulescu.ro