Editura Apostolia a Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale a publicat o nouă ediție a Jurnalului fericirii de Nicoale Steinhardt în limba franceză. Aceasta păstrează traducerea excepțională realizată de Marily le Nir și prefața lui Olivier Clément, la care adaugă note de subsol consistente și o postfață alcătuite de Michel Simion, fiul unuia dintre prietenii Monahului de la Rohia.
Michel Simion spune că a îngrijit noua ediție fiindcă a simțit nevoia să le ofere cititorilor din afara culturii române contextul adecvat. Prima ediție, din 1996, era epuizată de mult, iar interesul stârnit de traducerea volumului Dăruind vei dobândi în franceză sugera nevoia unei noi ediții a Jurnalului. Michel Simion spune că în Jurnalul fericirii sunt mai multe niveluri de lectură. La primul nivel este povestea arestării și a pușcăriei și cât de rău era comunismul. „Al doilea nivel este refuzul lui de a deveni asemenea lui Iuda”, spune Michel Simion. Al treilea nivel de lectură al Jurnalului este că pușcăria, asumată așa cum a făcut-o Steinhardt, nu a fost o pedeapsă, ci o fericire: „Te poți mântui prin suferință. Am fost întrebat ce înseamnă felicité, un cuvânt mai arhaic în franceză. Un fel de beatitudine, am zis”.
