Foșnetul cuvintelor în poezia unui învățător de țară

1
47

Gelu Dragoș debutează în literatură cu această carte de „strînsură”, dată spre tipărire la vîrsta maturității intelectuale, cînd cunoaște riscurile de a te prezenta în fața cititorilor cu peste 80 de creații diverse, de la cele scrise pentru un eveniment, la cele de dragoste pentru soția sa Ana, de trezire filosofică în fața veșniciei, de extaziere patriotică, pentru necesitățile educative ale elevilor săi…
În toate, se vede dascălul dornic să spună ce e bine și ce e rău, apare intelectualul trecut prin viață cu regrete, dar și jurnalistul cu două milioane de cititori pe blogul personal „Moara lui Gelu”. „Poeziile sînt ca lipitorile / Îți sug seva vieții / Pentru un poem reușit aș vrea să mor”, scrie Gelu Dragoș în Concluzie tardivă, după ce declară că „mă adăp cu marii poeți Eminescu, Vieru, Păunescu”, exercițiu unilateral de admirație pură. Cu reușite și nereușite că așa este și în viață, poeziile lui Gelu Dragoș lasă la vedere un intelectual îndrăgostit de „cuvintele mai lungi ca Ecuatorul”, exces care se transformă în versuri precum „Într-o noapte a venit toamna” (Privim în aceeași direcție), ceea ce justifică tipărirea acestor poezii scrise pro domo, pentru a-i aminti „foșnetul îndelung” al literaturii.

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.