Revenim constant în anume loc din Strâmbu Băiuţ, de decenii. Aşteptăm o evoluţie, dar ceea ce vedem este exact pe dos. O haldă de steril pe care ulterior s-a depozitat şi concentrat se află la ieşire din Strâmbu spre Lăpuş, vecină cu o staţie de spart piatră.
Cu ani în urmă, pe haldă era o groapă în mijloc. Anul trecut avea o baltă. Ieri era deja lac. Roşu. În scurt timp, devine turistic… doar că va trebui să înoţi cu mască de gaze. De acolo, apele uzate se scurg spre drum, sunt canalizate pe lângă, au tub de subtraversare a drumului judeţean, generează câte un deşert „nuclear” de-o parte şi de alta a drumului şi se varsă în Lăpuşul care abia abia se năştea ceva mai sus, sub Văratec, la maximum 20 de kilometri mai sus.
Dar o evoluţie a apărut sus, la haldă. A fost împrejmuit lacul cu bandă, ca la crimă (ecologică), sunt trei table cu Accesul interzis! şi s-au adus câteva transporturi de piatră, ce arată mai degrabă a material aruncat, ce încurca, decât a viitor stabiliment pentru o ecologizare. Ce devine, pe zi ce trece, tot mai puţin posibilă…
