Munca și banii

0
105

Zilele trecute am fost într-un sat maramureșean, la un eveniment care adună lume multă. Am avut prilejul să discut și cu oameni lătureni despre una, despre alta. Realitatea are o altă înfățișare când îi treci pragul. Din vorbă în vorbă, am ajuns la criza brațelor de muncă pentru nevoia satelor. Acum, vara, pe vremea coasei, ierburile în mare parte sunt necosite. Se întâmplă lucruri ciudate. Proprietarii de ierburi plătesc ziua de coasă, uscatul fânului și este greu să găsești pe cineva să-l folosească. Un bai mare, pentru viața omului de la țară. O stare de fapt căreia, deocamdată, nu-i văd o rezolvare. Eu mă refer la Maramureșul Istoric. Nu-i cine lucra. Lipsește motivația, dar și oamenii. Pe această temă, fel și fel de teorii ne împuie capul. Îți trebuie minte limpede, și păreri hotărâte, să poți locui liniștit într-o teorie.
Unele rămân mereu suspendate ca liliecii de podul bisericii. Nu-i o noutate, o vedem cu ochiul liber, mașinăriile moderne au simplificat munca omului. Ceea ce nu este rău. Între timp, omul s-a înstrăinat de munca pământului. Am crescut într-o zonă în care nu erau oameni leneși. Cei care se mai lăsau pe obadă, nu scăpau de gura lumii. Vorba dojenitoare avea efect, că rușinea se aprindea în obraji la mulți. Prin satele Maramureșului, nu departe în timp, se prețuia omul lucrător, harnic și apoi frumusețea. Se credea că omul trăiește după muncă, nu după înfățișare. Dacă se întâlnesc toate însușirile într-un singur om, asta aparține norocului și demnității. Acum rolurile, prioritatea însușirilor s-au schimbat, semn că trăim într-o lume și ea schimbată.
Fuga de muncă a devenit un vector dăunător în ultimii ani. Îmi aduc aminte că a apărut un slogan plăcut leneșilor: te uiți și câștigi! Adică stai în fotoliu, și banii îți vin pe horn. Apoi la noi au mai fost Caritasul, amăgirea, escrocheria, care întrupau himera banilor. Locurile de muncă au fost transformate în șomaj. Mai ales în ultima vreme, cu pandemie, alte crize și război. Simplele mele observații sunt desprinse din frământări care au cuprins țara. Ne aducem aminte câte probleme a creat Grecia Uniunii Europene. Premierul elen, de atunci, alerga pe la curțile europene pentru a cere bani. Țara o ducea greu. Când a ajuns la Berlin, fosta doamnă cancelar i-a oferit sfaturi, cam dure, și nu bani. Doamna de la Berlin i-a spus demnitarului care umbla cu mâna întinsă: Apucați-vă de muncă! De dimineața până seara. Numai munca salvează țara!
Chestiunea muncii este extrem de serioasă. Preocupă Europa în multe feluri. Chiar mitul neamțului, care are un ceasornic în creier, se cam spulberă. Germania cheamă români, și alte neamuri, la cules de sparanghel. Doamna cancelar, fără să ne explice, se referea și la propriul ei popor. Toți știm că, în mare parte, pricina pentru care munca a încetinit în biografia multor oameni o reprezintă banii. De când cu deschiderea lumii, munca a putut fi apreciată altfel. Un om din satul unde am fost recent îmi spune direct: mă duc în Italia, lucrez trei luni, câștig bani buni, mă întorc acasă și pot domni nouă luni. Când mi se gată banii o iau de la capăt. Eu nu mă duc slugă în sat, la unul și la altul, pentru o sută de lei pe zi.
Ce poți să zici? Omul e stăpân pe munca lui.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.