Locuri ciudate în Maramureș. Cu noi cu tot…

Umblând mult, e practic imposibil să nu vedem și anomaliile, toate cele ce se ascund pe sub poale. Nu e totul roz în Maramureș, decât casele “tradiționale”“ de pe Valea Izei, din Patria Lemnului, nu? Trecem în revistă câteva dintre anomaliile și lucrurile interesante, ciudate, ale noastre? Ideea e sa le îmbrățișăm, nu să le ascundem, ele pot deveni atracții turistice mai mari decât cele puse pe pliantele din centrele de neinformare turistică…
Pe lângă Tisa, avem un prim loc straniu… însăşi alinierea satelor. Comuna Remeți e majoritar ucraineană, cu sat aparținător maghiar. Urmează Săpânța, cu români verzi ce nu acceptă amestecul cu nimeni, decât cu pădurea lor. La rând vine Câmpulung la Tisa, majoritar maghiar, și el o enclavă. Vine apoi comuna Sarasău, majoritar românească și apoi, Sighetul care e un Babilon fenomenal, cu toate cele de mai sus amintite, amestecate bine, ba și cu alte nații în plus: evrei, romi etc.

Ca şi cum Tisa ar curge în sens invers și ar duce încolo… nații. Ca să nu vorbim de Sighetul care are obsesia disposofobiei, aceea de a aduna obiecte, ba de a face monumente din ele: al Săpunului, Cuiul, Scaunul… așteptăm să vedem ce li se mai năzărește. Sigur, e imposibil să nu amintim zona Moisei-Borșa unde sunt alte reguli, e parcă o altă țară, altă constituție. E permisă călcarea polițiștilor de la circulație, portul kalashnikovului între scaune în mașină, ciorba de capră neagră sau de cocoș de munte e obligatorie la nuntă etc. Ajungem însă la Săcel, cei de care râd toți vecinii de pe Valea Izei, deși numai ei au un pârâu care face o piruetă completă și se sucește 360 de grade înainte s-o ia la vale și să devină Iza. Cea sucită. Între Botiza și Groșii Țibleșului avem primul drum forestier asfaltat din țară, deși el trebuia să fie intercomunal și turistic. Valea Izei cea tradițională începe să nu mai aibă porți de lemn decât la pensiuni şi la biserici, nici case de lemn, nici cosași, dar are tradiția în vine. Și o ascunde bine.

Trecem muntele spre Maramureșul sudic și la Cavnic găsim singura cascadă din țară ce izvorăște dintr-o mină. Mai la vale, Baia Sprie are două lacuri albastre, tot de obârșie minerească, din care unul e bine ascuns, de rezervă, în caz că seacă primul… Baia Mare este însă orașul care cică nu are unde se dezvolta și vrea să facă blocuri între case și între alte blocuri, dar are platforme industriale goale, un cartier de romi ce blochează un câmp întreg și extinderea lui spre un tancodrom inutil și nefolosit de zeci de hectare. Maramureșul mai are ciudățenii cât încape… aici avem pod nou, la Sălnița, nefolosit, nu trece o mașină pe zi, în timp ce la Leordina avem pod rupt încă de la inundațiile din 1971, încă circulat. Revenim la minoritatea romă, în plină explozie şi o aducem în discuție, deși ni se șoptește în cască… nu e voie, nu se știe niciodată… La Satulung, numărul de copii romi din școala unui sat e egal cu cel al tuturor copiilor din celelalte sate ale comunei, împreună. Iar la Ulmeni, acolo unde un pod se căznește să se nască precum insulele vulcanice, din propria cenușă, e locul unde în satul aparținător de sub deal, pădurea se taie nu de jos, ci de la nivelul brâului, să nu li se aplece.

În Țara Lăpușului, avem alte anomalii simpatice. Avem locul unde apa pârâului Baba dispare sub calcar și reapare în județul vecin, dar aflăm ulterior că fenomenul e ajutat și de captarea apelor într-un șir de bălți de pește. Tot Țara Lăpușului are cea mai mare densitate de ape minerale… nefolosite, probabil din întreaga lume. În timp ce cumpărăm din magazine fel de fel de ape “minerale” frumos îmbuteliate. Dacă tot suntem la subiectul sensibil al apei, suntem județul unde jumătate din teritoriu se alimentează dintr-un lac ce se golește tocmai acum, pe timp de secetă istorică, iar cealaltă jumătate așteaptă propria sursă de apă încă din 1987, de când s-a tăiat panglica barajului Runcu. Între timp, primarii își ceartă sătenii să consume apele cu responsabilitate… Sun­tem probabil și locul unde avem zeci, sute de clădiri părăsite, fie ele industriale din jurul orașelor, fie ele exploatări miniere întregi, cu birouri, vestiare, depozite etc. Nimic nu se dă comunită­ților, nimic nu se vinde, totul stă de aproape 30 de ani în “masa credală”, clar mai puternică decât Masa rotunda a regelui Artur. Avem de asemenea, la Tătaru, una dintre cele mai mari pășuni montane din țară, golită de stâne din cauza intereselor mărunte ale unor descurcăreți, pe care cei care le dau subvențiile nu le văd și gata, nici măcar în ziar!!! Și mai avem un lac sărat dispărut cu totul, la Coștiui, fără ca nimeni să dea socoteală…(asta e ironie, evident). Avem biserică monument istoric ce se dărâmă sub ochii creștinilor, la Buteasa, sau o chilie ce poate candida la cea mai mică construcție religioasă din lume, ignorată, la Bârsana. Avem în orașul Vișeu un cimitir german, cu soldați germani, vizavi de unul evreiesc. Avem scări de pește la microhidrocentrale ce sfidează ridicolul, de nu vor să genereze o a doua evoluție, ca peștii să facă picioare și să urce scările, altfel nicio șansă.

Avem și anomalii ce se văd din spațiu!

Să nu vă imaginați că a fost nevoie să umblăm în patru labe și îmbrăcați în negru-ninja ca să le găsim. Unele se văd din spațiu. Cum ar fi cele două acumulări, Firiza și Runcu, cu particularitățile lor.

Apoi avem încă nelămurită situația porțiunii de graniță din Munții Maramureșului, unde de pe Google Earth se vede pădure rasă la noi și pădure masivă dincolo. Am înțeles, pe partea noastră e pășune alpină, ei dincolo nu au față de așa ceva… e specific maramureșean nu zakarpatian! Apoi, se văd din satelit iazuri și halde imense, unele ascunse bine în munți, cum e cea de la Baia Borșa, între versanți uriași.

Sau iazurile din jurul Băii Mari. Nu vă temeți, ni se văd și gropile de gunoi, cu un drum. Dar privind de sus, cu ochi atent, am descoperit anomalii pe care abia așteptăm să le lămurim, alături de Dvs. Pătrate perfect tăiate în pădure la Asuaj sau la Odești, ce sugerează eventual locuri de vânătoare, de scos cerbul în câmp…dar la mijloc de pădure. De unde reiese că lista nu se încheie nicidecum aici, ba abia începe. Deschidem oficial lista locurilor ciudate din Maramureș, cu oamenii aferenți, respectiv cu NOI!!!