Am fi preferat să fim fără așa ceva, dar suntem în mijlocul unui an extrem de secetos atipic, deși destul de ușor de prevăzut, dat fiindcă încălzirea globală ne amenință de aproape 10 ani. În acest moment, avem primul lac secat total în Maramureș!
De la capătul dinspre Cavnic a satului Șurdești, dacă intri în pădure, puteai găsi odinioară cochetul lac Răchițele. Nu e natural, e un amestec de factori, de pârâu ce băltea cu intervenție a locuitorilor. Mai ales că odinioară, în câmpul ce acum e năpădit de ferigi, era pășune, permanent plină cu oi. Acum, pășunea e o junglă de ferigi iar lacul… ia-l de unde nu-i! A nu se confunda lacul Răchițele cu iazul ecologizat de steril cu același nume, de deasupra satului Plopiș. Au în comun doar zona, cel mult pâraiele ce dau nume locației. În acest moment, lacul ce foarte rar scădea este secat total, fundul e sol crăpat și abia distingi un firicel de apă ce traversează acest fund de lac.
Am mai căutat și-n Țara Lăpușului situații similare, dată fiind seceta, dar și apetența lăpușenilor pentru bălți proprii, alimentate evident din firele de apă existente. Cel mai vizibil e la margini de oraș, în arealele caselor de vacanță, unde e de bonton să ai balta ta. Am avut surpriza să constatăm că exact acea atracție pentru „balta proprie” a salvat atât lacul Țuli, cât și lacul Fântânele, ambele fiind cumpărate, intrate în proprietate privată, deci întreținute!
Nu același lucru se poate spune despre amărâtul de Lăpuș, care, la ieșire din Băiuț spre comuna Lăpuș, înainte de a fi primit aport de apă dinspre Suciu și Groșii Țibleșului. Arată de parcă ar fi gata să dispară printre bolovani, ceea ce poate genera un adevărat dezastru ecologic, mai ales în defileul Lăpușului dar și în aval.
