Iniţial, părea o surpriză, o ciudăţenie, ba poate o răzbunare a naturii pentru abuz. Acum, după mai multe rânduri de ploi, capătul Firizei, de la şantierul Hidroelectrica şi până la cantonul silvic, este un imens maidan verde, cu iarbă până-n brâu, străbătut de râul Firiza ce se desparte iniţial în trei braţe!!!
Firul principal de curgere a Firizei, mai cu seamă datorită caracterului de râu furios de munte, de torent, din primăvară, e schiţat pe fundul lacului până pe la mijloc, în dreptul pârâului Vidra!
Ceea ce ne reaminteşte istoria acelui loc. Trecem peste eternele poveşti, peste nelipsita biserică ce a rămas întreagă scufundată (aici, la Colibiţa şi-n multe alte locuri…) şi vă reamintim că în 1964, la finalizarea barajului şi a acumulării, de acolo, de pe actualul fund de lac, era strămutat un cartier întreg al Firizei. Oamenii au primit locuri de casă pe o străduţă ce iese în stânga înainte de intersecţia cu Blidari şi Valea Neagră, în arealul unde se află străzile Forestierilor, Ţapinarilor şi Brazilor. Interesant, barajul ar fi fost construit între 1960 şi 1964 (nu în 35 de ani ca vecinul Runcu…). Lacul are, când e plin, 113 hectare şi lungime aproximativă de trei kilometri şi lăţime de un kilometru. Nu şi acum, când o treime din acumulare e golită atât intenţionat, cât şi de seceta istorică din acest an. Ce a rămas în urmă? Un imens maidan, superb de altfel, ce poate reaminti locuitorilor Firizei de fostul lor cartier, de fostele terenuri.
