Postumia Rus a absolvit Liceul de Artă din Baia Mare în 2012. A urmat studiile universitare de licență și masterat la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Pe parcursul anilor de studenție a avut participări la expoziții internaționale și naționale de grup, dar și câteva expoziții personale. Postumia Rus mărturiseşte că desenează de când se ştie. Iubeşte în principal grafica şi este specialistă în linogravură. Din 2019, Postumia a ales să împartă tainele artei cu elevii săi de la Şcoala Populară de Arte, acolo unde este profesor. Despre lumea onirică, despre visare, despre artă şi tot ce ţine de frumos, ne-a vorbit Postumia Rus în cadrul unui interviu pe care vă invităm să îl descoperiţi în rândurile următoare:
R: Care au fost primii paşi pe care i-ai traversat în lumea artei?
P.R.: Desenez de când mă știu, însă abia în liceu am intrat cu adevărat în lumea artei. Mi-a fost clar că acesta e drumul pe care aveam să-l urmez. De atunci, am rămas fidelă artei.
R: Ce parte a artei rezonează cel mai mult cu sufletul tău sensibil?
P.R.: Vizitând atât de multe locuri, am avut prilejul de a și încerca diferite tehnici de lucru, cum ar fi turnarea în sticlă și tehnicile digitale. Dar nimic nu se compară cu cele ce țin de domeniul graficii de șevalet. Îmi place să lucrez în creioane grafice și în gravură, pictura vine pe plan secundar. Prima întâlnire cu gravura a avut loc în clasa a 11-a, când domnul profesor Mihai Ciplea ne-a prezentat linogravura. Mi-a plăcut din start. Aceasta este o tehnică grafică prin care un desen este multiplicat. Necesită multă răbdare și atenție, deoarece procesul cuprinde mai multe etape și se lucrează cu obiecte ascuțite – dălți. Pentru realizarea unei linogravuri este nevoie, în primul rând, de o plăcuță de linoleum. Desenul este transpus pe linoleum, ca mai apoi să se poată interveni cu dălți pentru a grava (sau scobi) în placă. Când etapa de gravare e finalizată, plăcuța de linoleum devine matriță. Următorul pas este imprimarea: cu ajutorul unui rulou special se întinde cerneală tipografică pe toată suprafața matriței, iar mai apoi, o coală de hârtie vine așezată peste aceasta. Se trec prin presă, iar rezultatul final este o linogravură – desigur nimeni nu se oprește la o singură linogravură, doarece cu ajutorul matriței se poate realiza un tiraj mare după desenul dorit. Fiecare exemplar este semnat în partea de jos cu creionul și se indică întotdeauna numărul tirajului, titlul, tehnica folosită și numele artistului urmat de anul execuției lucrării. Ar fi multe de povestit despre gravură. La universitate mi-au fost prezentate multe alte tehnici de gravură: în lemn, în plexiglass, în fier și cupru, în piatră. Toate mi-au plăcut. Însă dintre toate, linogravura rămâne cea mai accesibilă din punctul de vedere al materialelor utilizate.
R: În lumea artei din zona noastră ai găsit oameni pasionaţi de aceste tehnici?
P.R.: Cunosc câțiva artiști locali care realizează gravuri. Mulți dintre ei sunt foști colegi de liceu și profesori. Dar cu toții abordăm subiecte diferite, nu aș putea spune că rezonez cu vreunul din ei, doar din punct de vedere al tehnicii de lucru.
R: În general ce te inspiră? Care sunt temele pe care îţi place să le transpui în artă?
P.R.: Întotdeauna am fost înclinată înspre sfera figurativă a artei, mai exact figura umană. De obicei abordez teme introspective, de aceea îmi place să mă folosesc de propriile mele fotografii de referință, de multe ori pozând ca model.
R: Eşti pasionată de lumea oniricului. Eşti o fire visătoare?
P.R.: Lumea oniricului reprezintă pentru mine o sursă de inspirație pe plan artistic. Când vine vorba de vise, cel mai mult mă interesează senzațiile pe care le trăim în timpul unui vis, cum ar fi senzația de cădere. Am avut o expoziție personală în 2020, „Apartenențe onirice”, unde toate lucrările realizate în decursul a 2-3 ani, au avut la bază trăiri personale din timpul viselor. Încă sunt de părere că nu am exploatat subiectul până la epuizare. Nu aș spune că sunt neapărat o fire visătoare. De obicei când îmi planific ceva, încerc să îl și realizez. Nu cred că am un vis anume, însă mi-ar plăcea să cred că pe viitor voi rămâne la fel de motivată și productivă în ceea ce privește realizarea creațiilor artistice.
R: Ştiu că ai avut şansa să mergi cu bursă şi în alte colţuri ale lumii.
P.R.: Am călătorit mult cu bursa Erasmus+. În 2014, am petrecut un semestru în Angoulême, Franța, la École Européenne Supérieure de L’image. Acolo, accentul e pus pe banda desenată. Am avut ocazia să merg la Festivalul Internațional de Bandă Desenată, un eveniment foarte important în Angoulême, unde au loc diferite competiții artistice, spectacole și expoziții de artă. Am amintiri frumoase din Franța. În următorul an am aplicat din nou pentru bursă și am plecat în Wroclaw, Polonia, la Eugeniusz Geppert Academy of Fine Arts. Mi-a plăcut atât de mult acolo, încât în ultimul an de masterat m-am întors în Wroclaw, pentru încă un semestru. Am învățat multe, atât de la profesori, cât și de la studenți. Am avut ocazia să particip la diferite proiecte organizate de conducătorii atelierelor. La final, s-a organizat o expoziție cu lucrările tuturor studenților Erasmus+, unde am participat și eu. După absolvire, în 2017, am aplicat pentru un internship, tot în Polonia, într-un orășel numit Leszno. Perioada de stagiu a durat aproximativ 4 luni. Am lucrat ca asistent de galerie la MBWA. Mi-am făcut prieteni cu care țin legătura chiar și acum. Pentru mine, toată experiența Erasmus+ a fost una deosebită. Sfătuiesc pe oricine, care are ocazia să participe în acest schimb de experiență, să nu dea cu piciorul în șansa de a-și lărgi orizontul artistic, de a cunoaște artiști și munca acestora și mai ales de a vizita diferite orașe și zone frumoase.
R: În prezent, predai artele plastice şi la Şcoala Populară de Artă din Baia Mare. Cum e să te afli în postura de dascăl?
P.R.: Predau artele plastice din toamna anului 2019. Îmi place. E o meserie frumoasă. Cursanții mei au vârste cuprinse între 12 și 70 de ani, iar grupele sunt mixte. Întotdeauna este o atmosferă plăcută în atelier.
R: Ai avut şi o expoziţie cu elevii tăi. Cum a fost primită de public?
P.R: Anul acesta a avut loc cea de-a treia ediție a evenimentului expozițional „Printmania”. S-a desfășurat la Galeria de Artă UAP din Baia Mare. Au fost expuse 32 de lucrări de artă executate de cursanții mei, în urma cursului de linogravură din cadrul disciplinei Arte Plastice. Expoziția s-a bucurat de succes, la vernisaj s-a prezentat multă lume. Mi-ar plăcea ca acest proiect să continue și în următorii ani, deoarece consider că e foarte important pentru cursanți să vadă că munca lor le este apreciată. Poate sună ambițios, însă îmi doresc ca „Printmania” să devină un eveniment anual național.
R: Cum vezi fenomenul artistic din Baia Mare?
P.R.: Evenimente culturale se desfășoară constant în Baia Mare. Ca exemplu, Galeria de Artă UAP nu are niciodată simezele goale, la fel și Muzeul de Artă, Colonia Pictorilor sau micile galerii private. Cred că Baia Mare nu duce lipsă de spații expoziționale sau de fenomene culturale, însă îmi pare că publicul tânăr este foarte rar prezent la aceste evenimente artistice. Arta poate fi interpretată ca fiind exprimarea sinceră a unui artist. Eu cred că prin artă artiștii caută să comunice anumite trăiri, fie că sunt niște căutări personale, întâmplări de actualitate sau pur și simplu reprezentări a ceea ce consideră ei frumos. Într-o lume în care totul se mișcă pe repede-înainte, e important, ca artist, să reușești să captezi atenția privitorului și pentru 2 minute. Ca privitor, cred că e bine să ieși din rutină și să mergi să vizitezi, fără a fi pe fugă, o galerie de artă. Nu știi niciodată ce anume din ceea ce vezi îți poate lumina ziua.
