Ca de criză mondială: Sărbătoarea Castanelor aurite (la preț)

Această recentă ediție a Sărbătorii Castanelor a reușit să nu strălucească absolut cu nimic. Ba da, prin prețurile practicate de comercianți, care au confundat Baia Mare cu Las Vegasul sau cu Champs Elysee. În rest, vremea capricioasă a amenințat băimărenii iubitori de pâine și circ la fel ca pe comercianți. Prima observație, programul a fost „subțire”, ba s-a mai și schimbat. Încă parada sărbătorii în a doua zi n-a mai fost niciodată. E un început pentru orice, nu?
Prima observație, băimărenii automobiliști au simțit miros și nerv de Castane încă de miercuri, când s-a închis circulația pe Bd. Unirii, ceea ce a creat haos pe străzile mărginașe din zonă și nu numai. Apoi, am avut programul modificat, o noutate. În fine, având sechele și obiceiuri greu de îndepărtat, am pornit să trecem în revistă ce avea de oferit sărbătoarea încă de vineri pe la amiază. Clasic, după datină, post-paradă, presa se întâlnea și bea o bere împreună, cot la cot, se îngropau securi ale războiului, se dezgropau altele…adio tradiție. În Centrul Vechi, se montau tarabe. Alții erau deja pregătiți, clasicii meșteri populari erau la post, la fel și producătorii tradiționali ce n-au mai prins loc în Piața Revoluției. Și-acum, primul șoc. Mici cu 6 lei bucata. 9 lei berea la pa­har. 12 lei litrul de must, de la 25 de lei litrul de vin vărsat, de origine… mă rog, trebuie să-i credem pe cuvânt de unde. Cel mai deșănțat preț e cel al castanelor prăjite, la 10 lei suta de grame și la 40 de lei kilogramul de castane autohtone. Comparativ, în piața de alimente am cumpărat castane autohtone, “împrumutate” de pe dealurile băimărene și tăuțene, cu 25 lei/kg sau castane de import, imense și chiar gustoase, la 30 lei/kg. Îl ve­dem și pe neobositul viceprimar Doru Dăncuș la scenă, cu treabă… zgribulit și vorbind la telefon. Și mai facem o comparație, între plăcinta de 6 lei de la colț și plăcinta de pe străduța de la Colegiul Șincai spre piața de alimente, la doar 3 lei bucata.

Trecem mai spre seară în cealaltă locație și vedem eterna scenă cu băimărenii pipăindu-și încontinuu buzunarele, poșetele, din motive ușor de imaginat. An de an, aceeași problemă. La care se adaugă prețurile maximale, și aici. Orice mâncai, 10 lei suta de grame. Până și înghețata. Aici s-a încercat și 15 lei suta de grame de castane prăjite. La parcul de distracții, cel cu diferite utilaje, orice făceai te costa 20 de lei, uneori la timpi minimali, de 3-5 minute. Iar vineri seara, pe final de concert, o ploaie zdravănă a stricat petrecerea Loredanei. Ce ne spun comercianții, sâmbătă de dimineață? „Slab, foarte slab. Aproape n-am vândut nimic. Băimărenii îs privitori, nu cumpărători. Poftiți!/Doar mă uit!”, ne spune un comerciant de artizanat. „Modest, dar nu chiar rău. Cam așa e în zi de vineri peste tot. Poate azi va fi mai bine. Nu e slabă vânzarea, dar e modestă”, ne spune un comerciant de mâncare. O bilă albă primesc însă cei ce au avut în grijă curățenia… Sâmbătă la ora 11 era deja lună după ziua anterioară, neașteptat. Mai țineți minte munții de gunoaie de odinioară, din fundal? Nu i-am mai văzut. Ori au fost reguli stricte, ori dis de dimineață a fost mobilizare mare. În rest? Fum, mirosuri de mâncare, băimăreni la plimbare. Cu ochii în toate părțile, cu mâna la buzunar sau la poșetă.
Și totuși, o evoluție la Castaniadă a fost. Nu în program, modest de altfel și repetitiv. Nu pe scenă. În noi. Am văzut băimăreni căutând din ochi coș de gunoi, cu un păhărel de plastic în mână, ce alteori zbura în tufe. Sigur, cu excepțiile de rigoare. Am văzut băimăreni bătându-se unul pe altul pe umăr, tip „V-a căzut ceva”. Am văzut oameni veniți să se bucure de muzică. Am făcut-o și noi. Nu, Dan Bittman nu mai are vo­cea ce tuna pe scenele rock în anii 80-90, inclusiv la noi în Sala Sporturilor sau în Casa Tineretului, azi o ruină martoră a schimbării vremurilor și a Castaniadelor. Dar e un abil manipulator al maselor. Alături de el, eternii profesioniști Edi, Romeo, Tino și Mugurel, deja ninși de ani dar fermi în a-și face muzica ce devine nemuritoare, dovadă stând publicul de la 5 la peste 70 de ani, care le-a degustat muzica. Evident, că e nevoie de Sărbătoarea Castanelor. Evident că nu ai cum să ferești sărbătoarea de vulg, ea a fost construită de la început așa, ca un etalon de „pane et circus”. Dar poți s-o faci pe toate gusturile, curată, elegantă. Poți s-o faci, de exemplu, ca …pădurea de castan. Cu uscături, cu boli, cu necazuri, dar demnă, privind spre cer. Cu vlăstare tinere crescând la umbra castanilor bătrâni, gata să învețe demnitatea. Asta una se poate…