1 Decembrie 1990, la Alba Iulia

0
143

Noi, cei trecuți prin grila vremii, ne aducem aminte cum în tinerețea noastră am tresărit la Ziua de 1 Decembrie, Ziua astrală a poporului român. Era un capitol scurt despre acest eveniment, în manualele școlare, dar aveam dascăli luminați, istorici curajoși, care ne spuneau adevărul, cât se putea spune, despre Unirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Transilvaniei cu Patria Mamă. Nu s-a vorbit despre românii maramureșeni din dreapta Tisei. Eu, trăit o tinerețe pe malul râului-hotar – am numit apa Tisei, aveam în mine o neliniște istorică, cu multe întrebări despre Maramureșul mușcat, de dincolo de apă. Elev fiind la Sighetul Marmației, am stat un an în gazdă la unchiul Ion și mătușa Pălăguță, care aveau casa pe graniță, în cartierul Cămara!
Acolo am învățat istoria despre românii din dreapta Tisei, despre legăturile interzise cu ei. Orice frunză care tremura în sălciile de pe malul apei îmi punea întrebări. Când murea cineva din familiile despărțite, se flutura pe malul Tisei un steag negru, când era vorba de nuntă, un steag alb. Am fost martor la asemenea comunicări sinistre. Dincolo de apă era o parte a destinului tatălui meu. Prima nevastă a lui, Maria, era româncă din Slatina (Solotvino). S-a stins din viață după ce au murit cei trei copii. Despre asta am scris. Cum să nu tresari la asemenea întâmplări ale vieții, care s-au zidit în mine. De aceea, în primăvara anului 1990, am trecut apa Tisei să-mi cunosc neamurile, prin alianță, și alți destoinici maramureșeni din dreapta Tisei. Cu ei am convenit atunci, că ne vedem de 1 Decembrie la Alba Iulia.
Așa s-a întâmplat. A bătut ceasul istoriei și ne-am dat mâna, înfășurați în tricolor, cu energicul maramureșean, Vasile Ona Jotu, și cu profesorul și istoricul Ion Huzău, cu alți maramureșeni din dreapta Tisei, de Ziua Națională a României, în fața Catedralei Reîntregirii Neamului. Noi eram mai mulți din Maramureșul Voievodal. Atunci am simțit, cu entuziasmul firesc, că sufletele noastre au multe crezuri comune. Da, nu ne-am uitat, ne-am descoperit că suntem de aceeași limbă română. Am conservat într-un text, publicat atunci, emoția istoricului Ion Huzău, din dreapta Tisei: „În primul rând voiam să venim și pe jos la Alba Iulia. O asemenea sărbătoare este a tuturor românilor. Deși nu am fost integrați în granițele României modene, noi nu am uitat că suntem români. Am ținut să venim la sărbătoarea Unirii deoarece în 1918 au participat și români maramureșeni din dreapta Tisei, și această tradiție vrem să o continuăm și noi. Când am trecut frontiera peste râul Tisa ne-au cuprins emoțiile. La Sighetul Marmației, i-am ascultat pe profesorii Gheorghe Mihai Bârlea și Ion Ardeleanu-Pruncu vorbind despre cei care au făptuit Unirea cea Mare. Am reținut un episod de neuitat. La Marea Adunare de la Alba Iulia s-a strigat: <Trăiască România Mare, de la Nistru pân la Tisa>. O voce din mulțime a răsunat: < Noi suntem de acord cu Unirea, dar nu suntem de acord cu deviza. Corect este: Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa>. Era vocea lui Mihai Dan, din Apșa de Mijloc, un bărbat din dreapta Tisei. Când am intrat în Alba Iulia am simțit că mi se aprinde sufletul. Ne-am încadrat în coloana Maramureșului și am ajuns în fața Catedralei Reîntregirii Neamului. O zi de neuitat!”
Atunci frații români din dreapta Tisei au dorit să se întâlnească cu oamenii politici ai acelui timp, să le spună că ei sunt vitregiți de Patrie, că nu și-au uitat limba și datinile, că au simțăminte românești. Puternicii zilei de la 1 Decembrie 1990 s-au certat, și-au spus cuvinte nepotrivite. În frunte erau Ion Iliescu, Petre Roman, contra lui Corneliu Coposu. Eram foarte aproape, în raza urii politice. Așa că nu au avut timp să primească adeziunea pe care o purta istoricul Ion Huzău, în numele românilor din Maramureșul mușcat. Pe câteva foi volante ale țărăniștilor scria că România nu trebuie să uite de Basarabia și Bucovina de Nord. Maramureșenii din dreapta Tisei erau la Alba Iulia 1990, românii uitați.
Acolo, sub steaguri tricolore, am vorbit mult cu Vasile Ona Jotu, cu Nița Ona, cu Maria Huzău. Sentimentele lor le-am pus în versuri al căror mesaj are jale, dor și demnitate. Nu, fraților, nu v-am uitat! Eu v-am dăruit o carte în care am pus și sufletul vostru trezit în istorie. O carte pe care i-o datorăm dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii județene Petre Dulfu din Baia Mare. Da, Oglinzile Nordului! Cu aceste întâmplări cu vocație istorică, din 1 Decembrie 1990, am socotit să cinstesc și eu Ziua Națională a României, 2022. Conectat cu ființa la Noi, românii din Limba Română.
La Mulți Ani, ROMÂNIA!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.