În economia țării, turismul ocupă locul trei, iar la PIB are o contribuție de peste 30%. Pe coasta de N și E a Tunisiei, litoralul mediteraneean ocupă sute de km, la care se adaugă câteva insulițe preferate de turiști.
Industria turismului dispune de peste 4.000 de hoteluri, în majoritatea lor de patru și cinci stele. În sezonul estival, ce durează din aprilie până în octombrie, în țară intră aproape 4 milioane de turiști. Din care circa 4 sute de mii sunt români. Hotelurile situate lângă plaje, izolate de străzile principale printr-o metodă ingenioasă, sunt extrem de securizate. O brățară de plastic specifică unui hotel, aplicată pe mână turiștilor, substituie pașaportul și permite monitorizarea intrărilor și ieșirilor din hotel. Personalul din complexurile hoteliere, vorbitor de engleză, franceză și rusă, este amabil, politicos și la nevoie gata să-ți vină în ajutor. Despre români, personalul are părere bună, deoarece îi oferă mici atenții pecuniare. Într-o vacanță atât de scurtă, prioritățile sunt greu de stabilit. De aceea, impresiile, informațiile și observațiile sunt personalizate și nu pot fi generalizate. Familiile cu copii au optat să meargă la plajă, să valorifice razele soarelui și apa încă bună de bălăceală. Cei interesați de obiectivele turistice au vizitat capitala Tunis, orașul gazdă Sousse, Al-Qayrawan sau Sfax. Amatorii de suveniruri au luat la picior micile magazine, pline de mărfuri tradiționale, la prețuri pentru toate buzunarele. Cu burta plină după atâtea oferte culinare, mulți turiști și-au astâmpărat setea la barul din apropierea piscinei sau la cel situat pe plajă. A mânca și a bea pe săturate nu e treabă simplă. Tinerii au luat cu asalt localurile de noapte până în zori, iar ziua au votat cu somnul. Cu mici excepții, din ofertele vacanței, am gustat din toate. Am avut ocazia să-mi testez nivelul adrenalinei în excursia organizată în apropierea deșertului Sahara. O plimbare călare pe cămilă (în loc de altceva) sau raliul prin pustiu cu Jeepul, la 120 km/oră, au fost ocazii nemaiîntâlnite. Frumusețea deșertului o reprezintă oazele amenajate la poalele munților Atlas, cu izvoare de apă cristalină și palmieri ce produc vestitele curmale. 
Despre obiectivele turistice vizitate nu ofer detalii. Ele figurează în ghidul turistic al Tunisiei și pe Internet. În rest, Tunisia pare o țară săracă și plină de contraste. În preajma edificiilor opulente, tronează multe gunoaie și grămezi de moloz, care lasă impresia că în țară se construiește mult, dar nimic nu se finalizează. Tunisienii, urmași ai berberilor de odinioară, recunosc că prezența protectoratului francez, până la obținerea independenței în 1956, pentru țară a fost benefică. Într-o mare măsură, drumul spre modernizarea Tunisiei a fost deschis de fostul președinte Habib Bourguiba, ales pe viață, și detronat de mișcarea fundamentalistă islamică. Din motive obiective, spațiul jurnalistic exclude detaliile.
Cu bune și cu rele, turismul extern rămâne o poartă deschisă doar pentru cei care doresc să cunoască mai bine lumea în care trăiesc.
Prof. Vasile ILUȚ
