Nu e un fenomen absolut miraculos să vezi un râu bicolor. Se petrece acolo unde se întâlnesc două râuri, cu turbidități diferite. Am văzut fenomenul și pe râul Vișeu, la confluența cu Ruscova, ba și în Defileul Lăpușului, unde se varsă în el Cavnicul. Dar avem un râu în Maramureș unde, oricare ar fi anotimpul, oricât de mică sau mare apa, râul e bicolor!
Se petrece în Băița, unde afluentul Valea Roșie e cel care generează fenomenul, zi de zi, de decenii. Întrebăm localnici ce se petrece.
„Păi mergeți pe Valea Roșie în sus și o să vedeți, nu e nimic ciudat, e așa dintotdeauna. Țineți drumul, vă duce la stația de neepurare…” – ne spune zâmbind un localnic.
În centrul Băiței, de pe pod, se văd cele două nuanțe. Singurul moment când nu se vede, e când vine și Băița murdară, dar chiar și atunci, sunt oarecum două nuanțe, roșu și maro. Urcăm spre Valea Roșie, în paralel cu pârâul a cărui albie este de culoare ruginie. Trecem prin pădure, găsim izvor de unde localnicii se alimentează cu apă de băut, dăm și de văi secundare perfect curate. Apoi, ajungem la stația de epurare, construită cu fonduri pentru ecologizarea minelor, când cu închiderea. Liniște totală, nicio activitate, dar ceva mai de departe, dincolo de stație, ne latră un câine. Dăm de un munte de saci cu var, cu material ce se folosește la curățarea apei. O baracă, doi oameni, un câine. Și două guri de mină. Din una curge acea apă roșie ce dă numele întregii zone.
„E stricată stația de epurare, am făcut aici un sistem, să ne facem treaba”, spun oamenii.
Practic, deasupra pârâului ce iese din mină sunt puse două bidoane de tip cub, pe ele scânduri, iar muncitorii varsă conținutul sacilor acolo. Rudimentar, simplu…și totuși, valea e în continuare roșie, cât să-și merite numele.
Ne întoarcem spre Băița, revedem stația de epurare „stricată”, halda de steril, apoi urcăm pe Băița în sus, spre Ulmoasa, să vedem de ce e curată cealaltă apă. Mai ales că ni s-a spus că și în acea direcție au fost exploatări miniere.
Nu intrăm spre Ulmoasa, ci pe Lomaș, unde din greșeală (voită) intrăm pe Valea Limpedea. Paralelă cu Valea Roșie, la distanță de câțiva kilometri și câteva culmi, dar total diferită. În ciuda exploatărilor forestiere aproape în drum, apa e curată, ba are pe ea și câteva cascade. Frumoasă e cea de pe valea Porcului, din dreapta drumului.
Revenim în Lomaș și o luăm în sus, pe lângă Băița. Și aici este o stație de epurare, dar care funcționează. Și în ciuda traficului de material lemnos, a exploatărilor, apa e curată. O contradicție mai evidentă nu se poate. Altfel spus, Băița are râu bicolor nu din motive naturale, nu e mâna destinului, nu e o curiozitate, cât indolență. Atât.